It's my world

S-a dus și anul 2009. A venit 20010 2010. E exact ce spuneam, mult timp voi scrie 20010 în loc de 2010. Obișnuința cu mulți 0 după 2. 10 ani am tot scis așa. Acum trebuie să mă dezobișnuiesc. Pfff, gata că am făcut destulă teoria chibritului.

A fost un an bun 2009, chiar foarte bun pentru că am primit lucruri pe care mi le doream, lucruri care nu speram să mi se întâmple sau să le am vreodată în viața asta. Deși am scris mai puțin pe blog în anul ce a trecut, am început să folosesc exesiv de mult twitter-ul, ba chiar mi-am făcut cont pe facebook și am învățat să-l folosesc jucându-mă pe Farmville. Pot să jur cu mâna pe procesorul lui Bombonel că niciodată nu m-am jucat un joc online, dar nu știu cum a reușit să mă atragă atât de mult farmville. Așa ca vine vrea, poate să-mi fie vecin că altfel nu mă pot îmbogăți

Cred că 2009 a fost primul an în care m-am încumetat să merg pe plajă la -10 grade și a fost foooarte fain pentru că am făcut și poze cu Nicușor care la vremea aia era nou, mânca-l-ar mama de isteț.

În anul de criză 2009 “am scris” despre cum să scapi de datorii și mi-am adus tot mai mulți vizitatori. Zilnic, am avut cel puțin 5-10 căutări, asta în vremurile bune, când intra lumea la mine să mai citească ce scriu . Acum e neinteresant și nu mă mai citește nimeni. Doar eu din când în când. Tot atunci am lăsat rușinea la o parte și am scris cât de nebună sunt și nu în sensul bun, adică ce fixuri am eu.

De mărțișor am primit pinguinul cu care mă mândresc de câte ori am ocazia. La momentul ăla, Ionuț zicea că ăsta va fi cadoul meu până muuuult după ziua mea. Clar, nici el nu a crezut pentru că nu s-a oprit la pinguin.

În 2009, de Paști, a fost primul an în care am gătit singură, fără supravegherea mamei. Bine, drobul nu l-am făcut eu, l-am cumpărat, dar ouăle roșii… singură-singurică le-am făcut. Ba nu, cu Carmen le-am vopsit

1 Mai în Delta Dunării a fost foarte fain deși a cam plouat și am cam înghețat. Wow, am încercat să fac un liveblogging. Ce o fi fost în capul meu? Mi s-a confirmat că am concurență și m-a cam pus pe gânduri treaba asta.

In luna iunie a fost la lansarea cărții lui Mihai Găinușă și mi-am cumpărat cartea care e chiar faină și normal, am făcut poze. A vrut Mâț să mă omoare dar nu știu de ce. Oare simțea ce avea să i se întâmple 6 luni mai târziu ? Si am fost la primul concert al lui Duffy în Constanța, Mamaia mai exact. A fost wow! Mai vreau.

Iulie a fost de departe cea mai grea și cea mai faină lună din 2009. Grea pentru că am avut de dat un examen și de rezultatul său depindea viitorul meu și frumoasă pentru că l-am primit pe Bombonel pentru că sunt fată isteață și am luat 9,55 la examenul despre care spuneam, blogul împlinea 2 ani de existență sub cruda mea stăpânire, am fost pentru prima dată în viața mea la Liberty Parade și am devenit fan Michael Jackson.

L-am cunoscut pe ăla micu‘, așa cum îi spunem noi, când am fost să vedem stelele căzătoare, unde evident, eu am văzut cele mai multe. Ooof, în sfârșit am recunoscut că sunt pițipoancă Dar, ce ar face o piți cu un aragaz nou?! În fine, a găsit ea ce să facă. S-a apucat de gătit și nu se mai oprește.

Luna septembrie e tare de tot. Am primit numai felicitări pentru că m-am titularizat în urma lui 9,55 de la examenul din vară. Ce fain a fost! Am câștigat concursul USBmania și am organizat primul concurs pe blog și ultimul cred pentru că e al naibii de greu să alegi câștigătorul. Am început să gătesc din ce în ce mai mult și mai diversificat. Am pus miere în prăjituri și au avut un succes teribil. Si la final de lună am povestit despre un șef. Vaaaai de cei care îl au! Noroc pe mine că am scăpat de el, ea, mă rog.

Uitându-mă peste ce am scris în octombrie, observ că am stat prost la capitolul chef și că a fost o lună destul de săracă în posturi. Deci nimic notabil. Doar dragoste, muuultă dragoste

Vine și ziua mea în noiembrie, fac 27 de ani și mă simt babă, dar o babă care miroase a Light Blue și care are imprimantă Canon :->  . Oooof, e luna cu cele mai puține posturi. Dar știi cum e, esențele tari se țin în sticluțe mici. Mici, ale dracu, dar crizele de colecist sunt nasoale și nu te lasă să dormi, dar tu ca să fii tare, le ameninți cu operația de care îți este foooooarte frică. Poate doar de gripă porcină nu mi-e frică pentru că e o abureală crasă…

Si uite că vine decembrie și eu gătesc tot mai mult și mai bun. Pui chinezesc cu miere gătit acasă la mama unde în sfârșit ajung după un an de zile. Frate, zici că stau în Andorra State de ajung așa rar. Baclavale pentru noaptea da anul nou, plăcintă cu mere, ananas umplut (n-am poze, dar a fost bun), cornuri la fel de bune pentru satisfăcut bărbați veșnic nemulțumiți (garantez că merge), salată de beouf bună-bună de tot și alte măruntișuri d-astea bune. Bă, gătesc pentru că-mi place și pentru că am pe cine să testez. Am zis! Si ca să-mi fie munca mai ușoră, am fost dotată și cu robokitchen.

Acum că tot ce am scris e istorie pentru mine, vă urez să aveți un 2010 frumos, să fiți sănătoși  și să treacă naibii criza asta odată!