Vals

Posted on December 4th, 2008 by Despina

Nu, încă nu particip la “Dansez pentru tine”, nu am persoane bolnave în familie, ai mei au casă, nu am eu încă, dar asta e altă problemă… Deşi aş putea dansa pentru un mac sau un iphone chiar de mi se par inutile   Cunoscătorii ştiu de ce!

Dar, îmi place atât de mult melodia următoare de parcă-s nebună. De câteva zile o aud mereu. Când o ascult intr-un într-o stare atât e de mişto… Ia de ascult-o şi dă-ţi cu părerea

Chayanne - Tiempo de vals

Moş Nicolae, eu şi spiriduşul

Posted on December 3rd, 2008 by Vivi

În perioada 3-15 decembrie dom’ nea primar, care este, Radu Mazăre, oferă copiilor în Orăşelul copiilor punguliţe constând în dulciuri, jucării şi nu mai ştiu ce, deci iar o să fie îmbulzeală şi bătaie.
Dacă tot veni vorba de copii azi am făcut o vizită la grădiniţa unde lucrează sor’mea, unde erau doar 13 copii (spre norocul meu) că restul cică au varicelă…de fapt cre’că nu vor să meargă la gradiniţă că s-au săturat de educatoare. Am fost prezentată ca fiind spiriduşul lui Moş Nicolae care chipurile ştia totul despre ei, adică sor’mea îmi punea întrebări de genul “Spiriduşule, şii că X-ulescu n-a dormit ieri?”, după care dădea din cap că DA sau NU, dar eu ştiam tot, da!?!?
După ce că m-au strigat numai Spiriduşule, a trebuit să le accept şi toanele, la naiba!!!
Ca să zic pe scurt, a fost ceva gen una dintre fetiţe (mi s-a interzis să dau numele copiilor) mi-a stat în braţe jumate de zi, am colorat cu ea, am schimbat-o în pijamale şi mă tot chema să stau pe lângă ea. Un alt exemplu ar fi un băieţel de doar 3 anişori care este un drac, în adevăratul sens al cuvântului: se urca pe masa şi am încercat eu să-i explic copilului cş nu e frumos să stea cu fundul pe masa, el când a auzit de “fund” m-a corectat, că de fapt se zice “popou”…Doamne cât de idioată să fiu încât să nu-mi dau seama că am zis fund , să-mi fie ruşine, trebuia să mă pună şi pe mine sor’mea la colţ 5 minute. Acest băieţel avea un ponei, împrumutat de la grupa mică, şi naiba îl lua pe cel sau pe cea care se atingea de el, lucru făcut de una din educatoare ( a plâns copilul juma’ de oră, foarte trist ), adică din partea mea a fost ceva de genul “na, aşa îţi trebuie la cât de cuminte eşti!”. A avut vreo două tentative să mă ia în braţe, chipurile, de fapt cre’că vroia să mă omoare că pur şi simplu se atârna de gâtul meu …şi acum ca să mă laud de fapt se bătea cu o fetiţa care din ei să stea în braţe la mine. Deci le-am fost simpatică….sau chestia cu Spiriduşul a fost de vină oare, poate-poate le aduce Moş Nicolae ceva. Apropo, oare trebuia să le zic că de fapt Moş Niculae şi Moş Crăciun sunt părinţii lor!?

Wordpress 2.7 RC1

Posted on December 2nd, 2008 by Ionuţ Staicu

Am făcut update la 2.7 RC1. Dacă se observă vreo problemă, let me know

Interfaţa de admin este complet schimbată şi încă nu ştiu dacă e în bine sau în rău….

Oricum ar fi, merge ceva mai greoi decât versiunile precendete

Despre ţigări

Posted on December 1st, 2008 by Vivi

Da, mă bate sor’mea la cap să mai scriu ceva… şi o idee de-a ei a fost despre cum m-am apucat eu de fumat. După ce că o deranjează că fumez, cre’că vrea să mă facă de râs, să ştie toată lumea de ce şi cum şi în ce fel.
Totul a început într-o zi, habar n-am anotimpul dar ştiu că eram în liceu…stricam ţigările, pufăiam şi după aia mi se făcea rău. Făceam chetă cu colegele în liceu şi ne cumpăram Pall Mall la bucată sau Winston pachet d-ăla mic (cine nu are bani cunoaşte… ) Şi aşa fumam lângă liceu, în wc’ul liceului, prin barul de langâ liceu, pe terenul de sport al liceului, dar niciodată acasa până când am ajuns să învăţ pentru bac. Atunci eram acasă numai cu mama şi învăţând noaptea, după ce adormea mama ieşeam în balcon şi mă chinuiam să fumez şi să suflu fumul în direcţia în care bătea vântul. Destul de incomodă poziţia când vrei să fumezi o ţigară ca să te mai “calmezi”. Şi am făcut asta până am terminat cu bac’ul şi am intrat la facultate (să fie clar: mama încă nu aflase că eu fumez). Alta belea: nu ştia sor’mea că fumez. În fine, neinteresant cum a aflat ea că fumez, mă rog, ştie toată lumea, teoria chibritului şi alea-alea că se duc banii, că bla bla’uri de astea, dar partea mai interesantă e că aveam şi pe cineva care mă alimenta cu ţigări   .
Nu ştiu cum naiba s-a întamplat că trebuia noi să mergem acasă la Tulcea şi sor’mea cum e pârâcioasă a zis că mă zice mamei că fumez. Eu, proastă, am crezut-o şi mare prostie am făcut. Şi cum stăteam noi două cu mama prin casă, se trezeşte sor’mea:

“Mamă, Vivi are ceva să-ţi zică!”

Mama:

Ce, ce!?!?!?!?!?!?!”

şi eu vitează:

“Eh, m-am apucat şi eu de fumat, mare lucru!”

Sor’mea nu mai putea de râs, m-a anunţat după ca de fapt ea vroia să zică altceva şi aşa am ajuns eu să-i povestesc lui mami cum mă chirceam eu prin balcon ca să se ducă fumul ţigării unde se ducea şi vântul. Iar mama ca să mă liniştească:

“Ce proastă ai fost! În loc să stai să fumezi ca omul, tu te chinuiai!”

Ha ha, ce glumă bună făcuse, cre’că de fapt voia să precizeze faptul că mă arunca de pe balcon cu tot cu tigară
În prezent fumez, dar mai este o persoana în familie care nu ştie asta, şi anume tata, care dacă află îmi stinge ţigara pe limbă, aşa a zis şi cred că aşa o să şi facă. Până atunci fumez liniştită, mai mult de jumătate de pachet pe zi şi NU SUNT MĂNDRĂ de asta.

V-am lăsat, plec la o ţigară!

« Mai noi | Mai vechi »