It’s my world

Nu  știu cât mai am de trăit. Conform comportamentului lui Mâț e posibil să nu mai prind ziua de mâine.

Până acum 3 ani perioada asta a anului era pentru mine VACANȚĂ, acum este CONCEDIU pentru că deh, prestez în folosul comunității și sunt “bugetară”. Ca și atunci, și acum am așteptat să vină zilele când nu mă voi trezi pentru că sună ceasul la 7 dimineața, zilele în care voi sta în pat până mă vor durea oasele de atâta stat și nu de la atâta muncă (am și eu o vârstă, maică!), zilele în care voi putea să văd un film fără să adorm în primele 10-20 de minute… Și uite că a venit și perioada asta, concediul

Ahhhh, ce-mi place că nu mă mai gândesc cu ce mă îmbrac la serviciu, ce voi face cu copiii, la ce întrebari voi mai răspunde. Apropos, am spus că odată un copil m-a întrebat de ce nu simte el că Pământul se învârte? Sau că ce s-ar întâmpla dacă pe Pământ nu ar mai exista apă de băut? Și că răspunul unei fetițe a fost “Vom bea suc!” Cam cu așa ceva ma confrunt eu zilnic. Și credeți-mă, nu-i ușor să-i răspunzi unui  copil de 4-5 ani la întrebări de genul ăsta. Cel mai bine știu cei care au copii și Ionuț, care a încercat să le explice cum stă treaba cu Sistemul Solar și cum se învârt planetele în jurul Soarelui.

Așadar, de azi sunt oficial în concediu.

Se știe că peste tot în lume trebuie să existe un incompetent. Dar atâția incompetenți ca în țara asta nu cred că există nicăieri.

Mai rău e când acești oameni ocupă funcții importante într-o companie. Când de ei depinde bunul mers al lucrurilor, eficiența și randamentul angajaților sau al subordonaților e grav. De ce să nu fim practici și să cerem omului să-și facă treaba? De ce să îi ceri să facă rapoarte inutile, rapoarte care nu scot NIMIC în evidență, de ce îi dai termen de ~24 de ore pentru aceste rapoarte când știi că angajatul nu le va face? Doar ca să te afli în treabă, tu ca “șef”?

De ce să umilești oamenii punându-i în situații jenante? Vreți un exemplu? Șeful își pune subalternul să curețe o curte de iarbă cu ajutorul unei forfecuțe de mărime mijlocie. Cam ca aceea pe care o folosesc copiii de grădiniță în activitățile lor practice, și toate acestea se întâmplă pe o căldură infernală (~30°). Eh, ca șef te simți superior lor, și în mintea ta bolnavă consideri că asta e o modalitate de a le transmite că trebuie sa te respecte.

Ce fel de om ești tu dacă nu ești în stare să schimbi un cartuș de xerox? Adică … știi cum se face, dar nu TREBUIE să o faci tu când ai atâția angajați! Îți cam pică rangul dacă te înjosești într-atât încât să pui tu cu mânuța ta finuță un cartuș… Cum te poți numi manager daca tu îți pui colegii, DA colegii, pentru că asta îți sunt, să îți redacteze un text în WORD?

Și astea sunt doar câteva dintre exempele pe care le-am găsit acum. Ele sunt multe…

Hello, trezirea!!!! Managerul nu e omul care doar stă în spatele biroului și dă comenzi. El trebuie să se implice  în întreaga activitate pentru ca lucrurile să mergă bine. El trebuie să facă echipă cu cei pe care în coordonează și nu să se creadă superior lor.

Mă gândesc așa… Când un om nu e sigur pe cunoștințele sale sau e conștient că nu poate conduce o echipă, singura lui soluție este să atace, să amenințe sau să umilească. Așa consideră că își impune respectul, ceea ce e TOTAL GREȘIT.

De ieri dimineață mă obsedează melodia asta, o fredonez în gând tot timpul și acum o ascult….nu știu până când…Trebuie să-i mulțumesc Irinei că mi-a trimis-o și pentru că mi-a băgat-o în cap. E foarte tare. Și varianta house e ok, o știu de ceva timp, dar parcă varianta asta e altceva.

Și surpriză, nu mă mai doare capul de când o ascult.