It’s my world

După episodul cu cei trei tipi ce s-au pozat lângă un cadavru, la morga unui spital, apare încă o ispravă a oamenilor din sistemul medical românesc. Trei asistente s-au gândit că ar fi o super ocazie ce nu trebuie ratată pentru a se poza lângă patul unui om bolnav, intubat.

Mă gândesc că trebuie să fii un pic sărit pentru a face chestii de genul ăsta. Chit că te pozezi lângă un cadavru, chit că te pozezi lângă un om intubat la reanimare e acelaşi lucru. Unde este moralitatea celor fac chestii d-astea? O au? Se pare că nu… N-aş vrea să apar vreodată, intubată fiind, pe prima pagină a vreunui ziar lângă un/o asistent/ă sonat/ă.

Sursa

Ionuţ îmi dă un filmuleţ care mi-a dat nişte idei. Păi cum ce idei ? Normal, de tortură? Pe cine să torturez? Normal, pe Mâţ! Că tot e el agitat şi se bagă acolo unde nu-i fierbe oala şi e tare indiscret uneori. Am o vagă idee că i-a cam venit rândul să fie chinuit şi el un pic. Ăsta e filmul, iar metodele de tortură sunt pe drum….

Astăzi Mâţ a avut musafiri. Pe Gogu, un bichon de vreun an tare drăguţ. Eh, am mai spus că eu am un monstru mic, adică Mâţ al meu. Am spus că mai nou mi se pare că latră? Ori sunt eu paranoică, ori pisicul meu învaţă limbi străine. O fi autodidact?

În fine, vizita lui Goguţu de azi a fost tare interesantă pentru că Mâţ nu mai văzuse un căţel de câteva luni ( vreo 3) şi azi s-a speriat şi iniţial s-a băgat sub pat de unde l-am scos cu forţă. A vrut să sară la bătaie, dar nu a reuşit decât să zgârie un pic. Apoi şi-a găsit loc sub un scaun şi a stat acolo mai mult sau mai puţin liniştit urmărind cum Goguţ îi invadează teritoriul, cum îi ia jucăriile, cum era în centrul atenţiei. Normal că a încercat să apere lucrurile care îi aparţin, s-a înfoiat, a mieunat, a zgâriat… Deci am un mâţ cu personalitate!

Cam aşa arătau Mâţ şi Gogu face to face! Unul înfoiat , gata să lovească şi celălalt nepăsător .