De când cu week-end-ul la Bacău pentru nunta proaspetei familii Olteţeanu (Casă de piatră! 
), parcă-s bătută. Parcă nu-mi ajung orele de somn. Aş dormi într-una. Daaaaar… problema e că nu prea am timp să dorm. Dimineaţa la 7 trebuie să fiu în picioare pentru că plec la grădi unde îmi urlă în creieri 20 şi ceva de copii, iar apoi până la 11-12 noapte se găsesc o grămadă de lucruri de făcut.
Am ajuns la vârsta când trebuie să dorm de la 9-10 oare? :| Dacă acu vreo două-trei săptămâni mă trezeam fără ceas şi eram foarte odihnită, acum aş dormi non-stop. Cu ceaiuri şi cafea nu merge! 
(ce-mi place moaca asta!)
De mâine încep lucrul cu o serie nouă de copiii. Mi-e dor de cei pentru care mâine e prima zi de şcoală, dar… trebuie să mă împrietenesc şi cu alţii. Sper să fie bine şi să “facem succesuri” în următorii patru ani 