Archive for » 2011 «

Caravana reducerilor la miniPRIX vine în Constanţa

Cred că toată lumea care mă cunoaşte ştie că sunt maaaare fan al reducerilor. Şi mai ales fan al reducerilor la hainuţe. Dar cred că chestia asta e valabilă în cazul tuturor femeilor. :D Trebuie să recunosc că îmi înnoiesc garderoba cu precădere în perioadele de reduceri, dar dacă se iveşte ceva între timp nu mă supăr. Ba chiar mă încântă şi mă postez în magazin cum aflu de eveniment. Iar zilele astea am ocazia să o comit iar.

Weekendul acesta, 29-30 octombrie, Caravana Reducerilor miniPRIX poposeşte în judeţul Constanţa! Constănţenii beneficiază în acest weekend de o reducere de 20% la orice comandă plasată online pe site-ul www.miniprix.ro. În plus, oferta este valabilă şi în magazinul miniPRIX Constanţa din complexul Prestige, Str. Stefan Cel Mare, Nr. 33 (lângă Casa Modei). Intraţi pe www.miniprix.ro sau vizitaţi magazinul şi bucuraţi-vă de reduceri!

Important: Promoţia Caravana Reducerilor miniPRIX este valabilă în zilele de 29-30 octombrie, iar reducerea de 20 % este valabilă pentru adrese de livrare din judeţul Constanţa în cazul comenzilor online şi pentru cumpărături din magazinul miniPRIX Constanţa.

Arta la 4 ani

În dimineaţa asta primesc un desen de la un băieţel care a avut grijă să-şi ilustreze marile iubiri. Pe educatoarele lui, eu şi colega mea. Eu am ochelari, deci e atent la detalii şi îmi place.

În altă ordine de idei, cine vrea să râdă de mine, acum are ocazia să o facă. Nu mă supăr! :))


Bunica e suuuuuuuper!!!

Numai ce le-am spus copiilor povestea “Bunica” de Barbu Stefănescu Delavrancea. La final, printre multele întrebări, vine şi “Copii, cum era bunica din poveste?”

Nici bine nu am terminat întrebarea şi primesc răspunsul!

Bunica era SUPEEEEEEEER! =))

Si totuşi, au doar 4 ani copii mei!  :))

Cum am devenit dependentă de cafea?

Păi nu am făcut mare lucru, decât că am băut-o! Si am băut pentru că mi-a plăcut gustul, nu pentru că mi-ar fi făcut ceva, gen trezire (la realitate), dat de energie sau mai ştiu eu ce alt fel de dătător de viaţă. Nu, am băut pentru că mi-a plăcut. Am început să beau pe la vreo 20-21 de ani, deci cu vreo 8 ani în urmă. Si nu am băut zilnic, doar atunci când  îmi era poftă. Erau săptămâni când nu beam niciun strop.

Cu câteva luni în urmă mi-am propus să nu beau, aşa cum mi-am propus să nu mă mai vopsesc :D M-am ţinut vreo două zile de treaba cu băutul cafelei, cu vopsitul încă mă ţin pe poziţii :))

Eh, şi în zilele alea de non-coffee days am avut nişte dureri de cap îngrozitoare. Am zis că poate am vreo problemă la cap, ceva, că altfel nu-mi explicam durerile. După 3 zile, nu am mai rezistat şi am băut cafea. Buuuuum, capul era bine merci, nu mă durea. Deeeeeci, am depistat sursa durerilor de cap.

Zilele trecute nu am avut timp să-mi beau cafeaua aşa că pe la prânz parcă aveam un butoi pe umeri în loc de cap.

Aşa am realizat eu că sunt dependentă de cafea. Cu timpul ne-am dotat cu diferite aparate de făcut cafea. De la esspresor d-ăla de pus pe flacăra, la presă franceză şi mai noi avem un esspresor electric. Asta îmi place cel mai mult pentru că e foarte comod şi foarte simplu de folosit.

Deci, recunosc că sunt dependentă de cafea şi că-mi place să o beau şi că prea curând nu o să mă las de ea.