Archive for » 2010 «

Serviciul şi problemele personale

Eu de când muncesc ştiu un lucru care mi-a intrat bine în cap şi pe care o să-l scot decât dacă îmi crăpi ţeasta probabil. Acela este că problemele personale mi le rezolv în afara orelor de program de la serviciu. Nu ştiu dacă e bine sau nu, dar eu aşa gândesc. Nu încurc pe nimeni şi nici nu îmi schimb programul după cum bate vântul. Nu sunt absurdă, dacă e vreo chestie urgentă ce nu suportă amânare e normal să ceri ajutorul colegilor. Dar, să-ţi anunţi colegii cu o oră înainte de terminarea programului de lucru că tu nu poţi să ajungi e un pic aiurea pentru cel care trebuie să te înlocuiască. Nu contează că poate şi-a făcut program, el trebuie să şi-l schimbe pentru a te înlocui. Şi dacă ar fi prima dată aş trece cu vederea…

Dar încep să mă obişnuiesc cu eticheta pe care mi-am pus-o. Aceea de fraieră care nu comentează.

Incompetenţă + nesimţire crasă

Ieri mă duc la BT să-mi iau un pin nou pentru a putea reinstala minunatul certificat ce-mi permite accesul la aplicaţia BT24 şi o parolă nouă. Ghici ce primesc???? 2 parole. Ce naiba să fac cu ele? Cu care din ele mă loghez? Unde e pin-ul? S-a pierdut pe drumul dintre Cluj (acolo unde e sediul central al Băncii Transilvania) şi Constanţa. E a enşpe miia oară când Bt mă dezamăgeşte. Păcat că mă ţine legată de ei un salariu pe care îl primesc pe un card emis de ei. Am fost obligată şi acum îmi vine să mă iau şi de aia care a ales banca, dar mă abţin pentru că mai vreau salariu. Povestea pe larg aici.

Azi, Ionuţ se duce să-şi ridice certificatul de înregistrare pentru PFA şi dă peste “dosarul respins” pe motiv de nerecunoaştere la nivel naţional a diplomei de competenţe. Bă, dă-o dracu de treabă. Am făcut două drumuri la doamna jurist a ONRC-ului. Cu atitudinea ei de “Bă, eu sunt tare aici, ia vezi cum vorbeşti cu mine!“, nu a fost în stare să ne atenţioneze asupra diplomei din dosar. Trebuia să aştepţi o săptămână ca să afli că ai dat nişte bani şi ai pierdut timpul aiurea făcând un curs la nişte neni “informaticieni”. Păi în condiţiile astea mă duc naibii şi mă fac jurist că aş putea şi eu să-mi dau cu părerea despre un dosar şi după fiecare fraier care îmi vede moaca plictisită aş striga NEEEEEXT.

Două zile diferite, două tute incompetente. Aştept să o văd pe a treia. Sper sa nu fie azi.

Cum naiba să nu iubeşti România?!

Am petrecut în avans

Ca o femeie modernă ce mă simt, aseară am stabilit să ies cu fetele în club ca să simţim şi noi ziua de 8 martie, de luni. Până să mă hotărâsc dacă ies sau nu, a durat ceva timp. A trecut un an de când nu am fost într-un club şi asta doar pentru că nu suport zgomotul puternic şi mirosul pe care îl am în haine după ce ies de acolo.

Dar, o dată pe an merge… Câte chestii am putut să învăţ în doar câteva ore… Nici nu îţi poţi imagina.

Am reuşit să mă pun la punct cu ţinuta de club şi asta nu de la tipele de vârsta mea, care erau decent îmbrăcate, ci de la piţipoancele de 18 ani sau poate mai puţin. Rochiţ sau fustiţ scurt, pantofi atât de înalţi de le vezi păduchii celor care te înconjoară şi nelipsita floricică din voal prinsă în păr. Ceva de genul ăsta dar la scară un pic mai mare. Cam 1:1. Adică îi cam acoperea capul piţipoancei. La aspectul ăsta nu am fost la înălţimea fetelor de pe acolo. Se mai poartă plimbatul printre oameni în mod inutil. Un fel de du-te- vino permanent cu scopul de a te face remarcat/ă sau ca să îi deranjezi pe alţii. La un moment dat am zis că o trag de păr pe tipa care s-a tot mişcat pe acolo făcând pe interesanta. Si da, aşa a reuşit să-şi facă simţită prezenţa. Dar ce ştiu eu, o frustrată?! :w00t:

Bun. Iniţial, am fost în club să le vedem muşchii dezbrăcaţi celor care se numesc Tabu Boys, dar ne-am luat o ţeapă de zile mari pentru că deşi m-am străduit să stau până la 4 dimineaţa, eu nu am văzut muşchiuleţ de Tabu. Deci, ţeapă! :)) Dar ca nişte drăguţe şi tolerante ce suntem, ne-am clătit privirile cu nişte tipe…mamă-mamă! Deh, animatoare… E normal să fie faine…

Aşadar, acum ştiu cu ce să mă îmbrac când o să mai merg în club, chiar acum mă duc să-mi iau o rochiţă de balerină, d-aia cu voal şi o floricică să-mi pun în păr că doar a venit primăvara. Pantofii mei nu sunt suficient de înalţi şi o să-mi iau unii cu toc de cel puţin 12 cm şi o să fac ture prin casă doar ca să exersez plimbatul aiurea. Bine, voi mai lucra la atitudine şi cu următoarea ocazie voi face senzaţie. ;;) Dacă mă mai duc, bineînţeles!

Category: My life  7 Comments

Am făcut o faptă bună!

În ultima vreme nu am mai dat pe aici. Sunt proprietăreasă de blog cică. Vaaai de capul meu!

Nu am avut timp şi chef să mai scriu. Dar nu am stat degeaba. Scriam cu ceva posturi înainte că cea mai importantă dorinţă ar fi sănătatea. Scriam despre cineva cu probleme de sănătate. Eh, nu doar am scris, dar împreună cu colegele mele de la grădi ne-am propus să organizăm o acţiune prin care să strângem câţiva bănuţi pentru Geanina. Si am organizat-o aşa de bine că în 4 ore s-au strâns peste 2000 de euro doar din mărţişoarele şi felicitările pe care copiii le-au confecţionat şi din dorinţa lor de a participa la spectacolul umanitar. Mulţi pici au dansat, au cântat, au spus poezii au arătat ce ştiu ei mai bine să facă şi s-au distrat alături de educatoarele lor doar pentru o cauză nobilă.

Noroc cu CTV, o televiziune constănţeană, că a mediatizat evenimentul şi pot să vă arăt cum a fost. :D