It's my world

Nu e prima dată când spun asta și cred că e din ce în ce mai adevărat. Mă trezesc, deschid tv-ul și mă uit. Un ochi pe laptop, unul pe tv. Si ce văd? Cam pe toate posturile încep sezoane noi din vechile emisiuni sau încep emisiuni noi. Printre astea sunt și genul de misiuni concurs în care se câștigă o grămadă de bani cu condiția să te umilești la greu.

Toată lumea dă bani, toată lumea câștigă bani, dar noi tot o țară de sărăntoci suntem. Ne drămuim banii ca să ne ajungă o lună de zile până la următorul salariu, mergem la piață și cumpărăm ce e mai ieftin pentru că nu ne permitem ceea ce vânzătorul are la preț de restaurant de lux. Dormim cu grija zilei de mâine, ne e groază când vedem în cutia poștală un plic pentru că sigur e de la Enel, telefonie mobilă, televiziune prin cablu, internet. Suntem săraci, dar ne permitem luxul de a le avea pe toate astea. Bine, muncim ca să le plătim, d-asta le mai avem. Nu plecăm în vacanțe pentru că nu avem cu ce. Sau dacă plecăm, mâncăm din pachețelul adus de acasă. Ne scremem o lună de zile când vrem să cumpărăm cel mai iefin tricou pe care l-am văzut și ne place. Îmbrăcam hainele pe care le-am purtat cu două sezoane în urmă. Suntem o țară de săraci.

Daaaar, televiziunile, prin emisiunile-concurs pe care le au în grilă dau ca premii sacoșe pline cu bani. Asta sporește speranța românului muncitor care vine seara de la serviciu și deschide televizorul pentru a-i vedea pe Dan Negru împreună cu blondele sale multe care nu fac altceva decât să dea bani sau pe comicii patriei care dau bani dacă ai țipat cât te-au ținut plămânii BINGO. Sau vezi două tâmpițele (da, le-am alintat) care se contrazic, având impresia că ele chiar știu ce spun, pe teme de cultură generală.

Eu zic așa… Să ne mutăm cu toții în curțile televiziunilor, poate-poate ne îmbogățim și noi.