Archive for » 2009 «

Pentru orice există un început

Am început anul bine. Dacă până acum nu am pierdut nimic sau nu mi s-a furat nimic, acum 2 zile, când am zis și eu să încep un program de fitness & stuff s-a întâmplat minunea, sau mă rog, ghinionul. Am fost prăduită.

Așadar, la cea mai tare sală din Constanța, cea mai mare și cea mai frumoasă, SE FURĂ!  Clienții sau personalul au o problemă. Să iei încălțările unui om e absurd. E aiurea! E grosolan! Ce dracu ai în cap dacă ajungi să iei furi niște cizme? Adică îți permiți să plătești un abonament la sală, dar nu-ți permiți să-ți cumperi niște ghete?!?! Ciudat!

Așa am rămas eu fără cizme la început de an! Încă sunt șocată! Iar eu în stări d-astea râd prostește! :))

Vacanța a plecat în Franța

După 2 săptămâni de lenevit, mâncat, dormit, plimbat sau cheltuit bani pe prostii, azi cu toții ne întoarcem pe la muncile noastre. Unii cu chef, dar cred că mai mulți sunt cei fără chef. E greu, foarte greu. Statusurile gen “@ work”, “at the office” sau mesajele de pe Twitter cu “la serviciu”, “înapoi la muncă” mă demoralizează și mai tare. Eu mă numar printre norocoșii care mai stau un pic în pat, până pe la prânz și abia apoi plec la serviciu. NU aruncați cu roșii, vă rog!

Dar, e greu ca după 2 săptămâni de trezit la ce oră vrea mușchiul tău, acum brusc să te trezești dimineață sau să auzi nenorocitul ăla de cea sunând.

Mai e mult până la următoarea vacanța, câteva luni. Dar suntem noi tari și o putem face și pe asta. Punem ajunge pe câmpul muncii prin frig și fără chef prea mult. Suferim o zi-două și gata, ne obișnuim. Unii mai mult și alții mai puțin. Îl vom întreba și noi, poate, pe Google ce minciuni am putea să-i spunem șefului dimineața doar pentru că nu avem chef de muncă.

Category: My life, Urăsc  4 Comments

Dragul meu, azi luăm masa în oraș!

Cum de ieri nu am căldură și tremur din toate încheieturile din pricina unei avarii pe la CET, pe acolo, azi în disperare de cauză am purces obligată la Carrefour pentru a achiziționa o sursă de încălzire. Înainte de a porni căutările am poposit la KFC, unde foamea trebuia potolită.

Toată lumea știe food court-ul din complexul TOM. Eh, în timp ce îndesam picanteriile (la propriu) de pui, la o masă alăturată se așează o doamnă ce împingea un coș d-ăla mare. În secunda următoare apare și soțul doamnei cu o tavă goală luată de la un fast food de pe acolo. Se așează și dânsul la masă și doamna începe să scotocească prin coșul cel mare și plin și scoate pe rând: pâine, o bucată de mușchi ambalat, pasta de usturoi și cum era normal, ceva de băut, un suculeț. Nu ne venea să credem ce vedem, ne-am uitat în jur iar ceilalți erau cu ochii ațintiți asupra mesei cu pricina și culmea, cei doi erau atât de dezinvolți și de relaxați încât am crezut că problema e undeva la noi și nu la ei.

Acum mă gândesc eu, se întâmplă asta din cauza crizei financiare, adică te aprovizionezi și din ce cumperi o parte mănânci în oraș sau unii refuză să mănânce fastfood, dar le place locul și mănâncă ce pot?

Îmi pare rău că nu am putut fotografia pentru că era mult prea evident, iar bunul simț nu m-a lăsat să fac asta.

Happy birthday sis!

E ziua ei azi, a surioarei mele, cea care a scris pe blogul ăsta despre proful ei de franceză și despre cum s-a apucat ea de fumat. Nu-mi vine să cred că a ajuns la 24 de ani. Asta înseamnă că îmbătrânesc eu! :-s

So…. happy birthday!