Archive for » 2009 «

Am mai îmbătrânit un pic

Dar doar un pic.

Hai să spun că am mai pus o floare în buchetul vieții :death:

Așa… Revenind la subiect. Ieri am primit cadouri. Destule, frumoase și fooooooarte folositoare. Cred că e primul an în care absolut toate cadourile îmi sunt de mare folos și chiar îmi lipseau :D Si hai să le înșir pe rând.

Cadourile au început de fapt să vină încă de vineri. :D Bluzițe (na, ca între fete), bani, flori în ghiveci pe care, Dooooooamne ajută să nu le omor :-s pentru că sunt expertă în asta. Mai spre seară a venit iubi meu cu imprimanta cu care de mult mă amenință, un Canon ip3600. Aaaa, bucurie, fericire, nebunie până când am încercat să printez ceva. Ghici ce?! Imprimanta nu trăgea foile din cassette. Una și atât. Murea după doar o pagină. Vaaaai, mergem cu ea la e-tc, că doar de acolo a luat-o! Nervi, înjurături printre dinți, dinții lui Ionuț, nu ai mei, că eu nu înjur :fluier: Eu eram fericită că aveam imprimantă chiar și nefuncțională :)) Ce mai conta încă una pe lângă hp-ul meu vechi! Important e că am imprimantă nouă, neagră și foarte frumoasă.

Vine 12 noaptea, vine încă un cadou, normal, doar trebuia să mi se cânte “la mulți ani”! Acum a venit și cadoul ăla mirositor după care eu leșin numai când îl simt. Parcă-s nebună! Băi, îmi place D&G!!!! Light Blue! Eeeeeeu! Dă cu Grebla! Wooooowww! Parfumul meu preferat e în mâinile mele. Cât am tânjit eu după el… Numai suflețelul meu de cadru didactic cu buzunarul în curând ușurat de 15,5% din salariu. Numai eu! Eh, trebuia să vină ziua mea ca să-l primesc :D

Așaaa… cum ziceam de imprimanta care nu trăgea foile. Am una care papă prea multe și una care nu papă deloc :)) Tare nu! Eh, mă rog, aveam. Pentru că în seara asta când am zis că-mi îndeplinesc și eu unele sarcini de serviciu, adică să printez niște hârțogăraie, la imprimanta nouă. Eh, ghici ce?! Canon-ul meu funcționează. Trage foile, le scoate printate, e bun ce să mai…

Mulțumesc pentru cadouri, mulțumesc pentru mesaje, mulțumesc pentru telefoanele urătoare pe care le-am primit. :*

Eu unde am fost?!

Eu unde eram când băieții ăștia se relansau prin septembrie? Cu ce mă ocupam pe atunci de nu am văzut clipul ăsta? Oare să nu fi fost eu un adevărat fan BSB prin ’95-’96? Nuuuuu cred! Eram îndrăgostită până în vârful urechilor de toți. Dar de toți la un loc eram îndrăgostită. Jur!

Noul single marca Backstreet Boys, Straight throught my heart

Am vecini

Nu că până acum nu aș fi știut, mă întâlneam cu ei în scara blocului, eu urcam, ei coborau sau ei urcau și eu coboram. Dar zilele astea mi s-a confirmat că am vecini. De ce abia acum? Pentru că pute în baie. Pute rău de tot!!! Un miros de hoit, de toaletă publică. Împițiciune. Nașpa.

După ce timp de o lună de zile am bătut în zadar la ușa vecinei de deasupra pentru că avea grijă să îmi umezească bine de tot tavanul băii, din care dacă nu și-ar fi reparat treburile pe acolo, cred că ajungeam să colectez apă pentru mâț sau poate chiar să-mi fac duș. In fine, se pare că a reparat și acum mai curge puțin. Tot e bine, decât deloc. N-aș vrea să mă simt neglijată.

Așaaaaa… Zilele astea am simțit un miros ciudat în baie. Ciudat, la modul nașpa, grețos, împuțit. Am căutat sursa, am zic că Mâț își face nevoie fiziologice pe unde nu trebuie, dar el e băiat deștept și știe că nu trebuie să încalce regulamentul. Nu era el, m-am uitat și nimic. Am închis fereastra din baie în ideea ca poate a crăpat vreun animal între blocuri și acum e în perioada de descompunere, dar mirosul persistă, precum coafura ce rezistă în intemperiile vremii. Am dezinfectat, am folosit subsanțe frumos mirositoare, bețișoare parfumate, esențe volatile dar fără nici un rezultat pentru perioadă mai mare de o oră.  Așadar nu-mi rămâne decât să cred că mirosul vine de la vecini și mai degrabă de la vecina de sus pentru că având 2 pisici și un cățel că și colegi de apartament….

Acum, că am eu nasul defect și simte mirosuri foarte bine sau chiar pute, rămâne să aflu. Dar, având în vedere că vecina mea mută mobila prin casă la 2 noaptea, la 7 dimineața în week-end are câte ceva de făcut, ceva-ul ăla care produce un zgomot de îi trezește și pe morții din cimitir, nu numai pe mine care mă aflu la câțive metri de ea, iar ceva-l care produce zgomot se potolește cam pe la 10-11 când mă trezesc pe bune pentru că nu mai suport, șlefuiește zilnic prin camere (chiar și acum, când scriu acest post, se aude un fâș fâș în dormitorul ei) cred că e aiurea să-mi bănuiesc nasul de defecte.

De mult nu am mai avut o criză de colecist. Era momentul.

Ce fac eu la ora asta trează? E 3.20 și eu nu dorm după ce timp de 2 ore am încercat să țin ochii închiși și să nu mă uit pe pereți, am făcut ture între bucătărie și dormitor, m-am răsucit în pat pe toate părțile….

Frate, mă doare de mor. Un răhățel de fiere, colecist cică îi spune, te omoară. N-am putere să mă mișc, parcă-s leșinată. Si la 8 diminieața tre să fiu trează pentru că până la ora 2, adică 14, trebuie sa stau la un curs. Am înghițit pastile și tot degeaba.

Mai e și un câine care latră în draci pe afară. Nu-l doare gura deloc? Nu s-a oprit deloc timp de 2 ore.

Category: My life, Urăsc  4 Comments