O zi mai faină decât asta nu se putea. De dimineaţă m-am enervat, pe degeaba zic eu, pentru că oricât aş încerca să conving că somnul contează şi că fără el nu faci nimic, ba chiar eşti mai obosit, nimeni nu mă crede. Cel care trebuie să mă audă se face că plouă sau ninge, după caz.
Aşa… La sală am “biciclit” (da, iar inventez cuvinte) de mi-au sărit capacele. Am zis că mor pe bicicletă… In fine, a fost fain.
Dar, totul a culminat cu Group Media Sud care mă oftica tot mai mult cu fiecare zi ce trece. Dacă altă dată maşinile lor aveau probleme cu uşile care refuzau cu orice chip să se închidă sau să se deschidă, în seara asta, una dintre maşini s-a oprit în mijlocul drumului şi nu a vrut pentru nimic în lume să mai pornească. Cică s-a rupt nu-ştiu-ce curea şi apa a sărit din locul ei. Doamne, nu pot sa cred ce prostii debitez, adică, nu ştiu dacă e bine ce spun 
Şi…nea şofer ne-a ţinut pe loc preţ de 15 minute în aşteptarea următoarei maşini căreia trebuia să ne paseze. Ne-a pasat, adică ne-a dat un şut în popou, dar fără să-şi ceară scuze pentru întâmplare. Eh, aşa-i românul, nu ştie cuvintele magice. Daaaaar, nici în maşina nouă problemele nu s-au oprit. La aceasta, uşa avea problema obişnuită, adică nu se deschide/ închidea uşa decât dacă insistai un pic. Adică, ce? Aşa se închide o uşă? Trebuie s-o gâdili, să-i spui poveşti, poate chiar să o rogi. Dar n-ai de unde să stii sa faci asta că na, eşti sofer şi nu ştii cuvintele magice. Aşadar, mai aveam un pic şi cădeam în nas din maşină pentru că uşa a refuzat să se închidă…. Dar, la naiba, n-am ptit nimic!
Vaaaai, ce zi minunată avem! Bineînţeles, asta după ce am ţipat un pic doar ca să mă descarc 
.
Și după un prim control se pare că toți sunt motănei 