It's my world

De luni a început mult mediatizata campanie de vaccinare împotriva cancerului de col uterin. O campanie lăudabilă de altfel. Dar (bineînţeles că există un “dar” ) există păreri pro şi contra. Campania pro, ca să-i spunem aşa, este dusă de Ministerul Sănătăţii şi de medici, iar campania contra este dusă de mass-media.

Bineînţeles că orice medicament administrat are şi reacţii adverse. E normal ca acest vaccin ce previne cancerul de col uterin să producă şi reacţii adverse (asta în condiţiile în care persoana căreia i se administrează a contactat deja virusul HPV).

În ceea ce priveşte acest vaccin şi administrarea lui, obligaţia este a părintelui de a se informa şi de a cântări avantajele şi dezavantajele. Dacă ar fi fost obligatorie vaccinarea, nu ar fi fost bine pentru că tot românul ar fi acuzat autorităţile. Acum când decizia stă în mâinile părinţilor, aceştia spun că nu sunt informaţi şi că nu ştiu ce să aleagă.

O altă părere pe care am auzit-o azi este aceea că statul a comandat foarte multe doze de vaccin fără să ştie exact numărul de fetiţe care ar fi de acord cu vaccinarea. Cauza şi graba în acest caz ar fi comisioanele care ar ajunge în buzunarele celor ce se ocupă de programul ăsta.

O vorbă veche zice aşa :”Nici că-că, nici că-că!” . Eh, aşa se întâmplă şi acum. Ba nu este destulă informaţie, ba autorităţile îşi trag bani din bugetul alocat programului, ba că vaccinul este administrat unor copile prea mici, ba că…, ba că…. Deci, cum o dai tot nu-i bine. Românul e născut să critice şi nu este educat să-şi asume responsabilitatea.