Azi am avut serbarea de Crăciun cu cei mici. O petrecere specială atât pentru noi, educatoarele, cât şi pentru copii şi părinţi. Toate bune şi frumoase până la sosirea Moşului. Şi cum ieri căutam în disperare moş, salvarea a venit de la nemulţumitul meu. S-a oferit să fie moş pentru o oră. O experienţă nouă pentru el, deoarece nu a mai făcut asta până acum. Eh, pentru toate există un început, nu?
Şi aşa, la ora 15.30 s-a prezentat la locul faptei, la grădi şi l-am pus în temă cu ce se va întâmpla, dar se pare că nu a fost destul.
La ora 17 fix, iubitul meu era îmbrăcat în costumul de moş, cu sacul în spate, cu burta falsă la purtător şi a apărut în uşă. Nu e ceva obişnuit să vezi un Moş Crăciun de 2 m că-ţi intră pe uşă. Copiii au ramas un pic uimiţi, părinţii nu ştiu cum au fost, mie mi-a plăcut
Îi stătea al naibii de bine!
Iată dovada pentru cei ce nu mă cred:
