Azi am avut un pic de treabă la Biroul de Eliberare a Permiselor de Conducere. Lume aşezată la coadă, că doar românul e artist în aşa ceva, fiecare cu problema lui, căldură mare, funcţionari care se cred buricul pământului şi ţipă la oameni, funcţionari ce nu ştiu să folosească pronumele personal de politeţe (da, am o problemă cu asta!).
Mă uit eu pe acolo, na, plictiseală, mai citesc anunţuri, mai arunc un ochi în biroul cu pricina şi ce văd?!?! Un anunţ maaaaare, alb pe roşu.
Da dom’le! Oamenii ăştia cică nu primesc atenţii! Şi după anunţul şoc de pe perete am stat eu un pic şi m-am gândit… Dacă m-aş duce cu o “atenţie” oare chiar o să mă refuze? Oare o să-mi dea cu atenţia în cap? Oare o să mă zboare din birou în şuturi? Nu ştiu… dar la felul în care se purtau doamnele de acolo, mi-e greu să cred că ar refuza o “atenţie”.
De vreo 2 ore ascult o piesă în disperare. E foarte tare, îmi place vocea lui Japhet, îmi place soundul…îmi place piesa.
