Primesc pe mess mesaje de genul: “Nu ai scris nimic azi! Eu cu ce mă delectez?” sau ” Așteptăm să mai scrii!”. Mi se pare ciudat pentru că nu credeam că mă citește lumea. Sau cel puțin nu așa des…zilnic!
Ieri am discutat cu cineva care mă citește…am avut o discuție foarte interesantă, am primit laude cum că aș scrie fain! Nu m-am așteptat la asta și începe să-mi placă. Mâine poimâine ajung și eu să dau autografe. Dar, vă rog, veniți cu pixul la voi! 
Am început să scriu din joacă și pe parcurs am observat că-mi place. Am continuat și am câțiva cititori fideli. Deci s-a găsit cineva să-mi citească aberațiile. Nu pretind că scriu bine, sunt alții cu experiență, cu reclamă, cu premii, cu mii de unici zilnic, cu scandaluri la activ că na, și publicitatea negativă tot publicitate este. Eu nu fac decât să exprim niște sentimente, trăiri, frustrări și bucurii, experiențe avute și dorite. Și da, o fac online. Că e bine sau rău, nu știu, ideea e că-mi place. Uneori se întâmplă să scriu zi de zi, alteori las totul baltă. Din ce am citit, cel mai bine e să scrii zilnic pentru a avea un număr constant de cititori. Dar se întâmplă să nu am chef, să nu am timp, să nu am subiect… se întâmplă… Cine nu a trecut prin asta?
Ideea e că-mi place și că nimeni nu-mi poate impune să renunț la blog. Chiar dacă mi s-a reproșat că-i dau prea multă atenție, nu-mi pasă. O să scriu până nu voi avea ce scrie… O să scriu până nu voi mai găsi timpul necesar să fac asta….
