It’s my world

Primesc pe mess mesaje de genul: “Nu ai scris nimic azi! Eu cu ce mă delectez?” sau ” Așteptăm să mai scrii!”. Mi se pare ciudat pentru că nu credeam că mă citește lumea. Sau cel puțin nu așa des…zilnic!

Ieri am discutat cu cineva care mă citește…am avut o discuție foarte interesantă, am primit laude cum că aș scrie fain! Nu m-am așteptat la asta și începe să-mi placă. Mâine poimâine ajung și eu să dau autografe. Dar, vă rog, veniți cu pixul la voi!

Am început să scriu din joacă și pe parcurs am observat că-mi place. Am continuat și am câțiva cititori fideli. Deci s-a găsit cineva să-mi citească aberațiile. Nu pretind că scriu bine, sunt alții cu experiență, cu reclamă, cu premii, cu mii de unici zilnic, cu scandaluri la activ că na, și publicitatea negativă tot publicitate este. Eu nu fac decât să exprim niște sentimente, trăiri, frustrări și bucurii, experiențe avute și dorite. Și da, o fac online. Că e bine sau rău, nu știu, ideea e că-mi place. Uneori se întâmplă să scriu zi de zi, alteori las totul baltă. Din ce am citit, cel mai bine e să scrii zilnic pentru a avea un număr constant de cititori. Dar se întâmplă să nu am chef, să nu am timp, să nu am subiect… se întâmplă… Cine nu a trecut prin asta?

Ideea e că-mi place și că nimeni nu-mi poate impune să renunț la blog. Chiar dacă mi s-a reproșat că-i dau prea multă atenție, nu-mi pasă. O să scriu până nu voi avea ce scrie… O să scriu până nu voi mai găsi timpul necesar să fac asta….

Într-un moment de rătăcire, Mâț al meu m-a zgâriat atât de rău că dacă îmi vede cineva zgârietura va crede că am vrut să-mi tai venele și nu am reușit. Ghinion, nu am vrut să mă sinucid și dacă aș vrea nu aș alege să-mi tund din vene, cu siguranță. Mai degrabă m-aș arunca de pe terasa mea… Well, nu o voi face…Never! Deci, dacă mă vede cineva cu mâna zgâriată să nu-și imagineze prostii. Și cred că îmi pun un plasture din cei cu Garfield pe care tocmai i-am primit. Bineînțeles, la insistențele mele. Nu mi-am imaginat că îi voi folosi așa repede!

Mă gândesc uneori cât de sincer trebuie să fii într-o relație. De fiecare dată am mers pe premisa că adevărul e cel ce te scapă din orice încurcătură. Expui de la început problema și apoi știi că nu mai trebuie să te ascunzi de celălalt, știi că orice ar fi tu ești împăcat cu tine că ai spus totul. Nu ai conștiința încărcată. Așa am gândit până acum. Însă ceva m-a făcut să-mi schimb părerea asta.  Încep să cred că uneori e bine să omiți niște chestii, să eviți să dai detalii. Read the rest of this entry »

Finally, am schimbat și ISP-ul. Acum sunt pe RDS și chiar am observat schimbarea. Transferul de fișiere se face cât ai spune “transfer”… Mutându-mă, UPC-ul a scăpat de mine și eu de UPC!

Dacă fac și ăștia figuri voi face și eu, îi bălăcăresc .  Sper să mă înțeleg cu ei și să nu mă trezesc dimineața fără net. Btw, nu am avut timp să scriu, dar domnii de la UPC au lăsat Constanța fără net câteva ore bune, vreo 6 la număr. Asta acum aproape o săptămână… Ce să-i faci, plătești și ești servit…