Guvernul vrea să interzică total fumatul la locul de muncă. Ar fi bine să fie intrezis în toate locurile publice. Nu o singură dată mi s-a întâmplat să ajung într-un bar, restaurant sau club și să observ spațiile special create pentru fumători și pentru nefumători. Toate bune și frumoase până atunci când vecinul de la masa alăturată își aprinde țigara. Asta în spațiul pentru nefumători…
Eu nu fumez și sincer, mă deranjează fumul de țigară. Acum câteva zile am ajuns acasă mirosind ca o scrumieră. Urât de tot, abia am reușit să scap de mirosul de fum care a intrat în haine, în păr și până și pielea îmi mirosea… more…
Pentru că mă paște o răceală de zile mari am decis să mă tratez. Cum??? Cu o baie fierbinte de care m-am lecuit, nu mai fac baie fierbinte în viața mea… și cu pastile, ceai și o păturică foarte călduroasă. Asta a început undeva pe la ora 20.30. Acum e 23. 30 și mi-e din ce în ce mai rău, mă doare capul atât de rău de parcă mi-a căzut o cărămidă de undeva de sus de tot, mă doare gâtul, am frisoane, febra mea e destul de mare și am consumat ceva hârtie.
Mai rău e că orice mi-ar spune cineva mă calcă pe draci și nu-mi convine, am impresia că mă contrazice. Sunt tare irascibilă. Se pare că dau ușoare semne de emokid. 
Trebuie să iau măsuri în sensul ăsta! Simt nevoia să mă plâng, să mă bag în seamă… Ce bine ar fi fost să fie aici mami meu să aibă grijă de mine, să mă răsfețe… Dar mă tratez singură că sunt mare și pot…cred…
Așa în starea asta de prosteală care m-a cuprins mi-a trecut prin cap o idee. Ce ar fi dacă m-ar suna Dumnezeu? Că doar, na, e Dumnezeu și știe tot, poate chiar și numărul meu de telefon. Ce i-aș spune? Mă gândesc că primul lucru pe care l-aș face ar fi să-l întreb cât e de bătrân, dacă la el acolo sus timpul se măsoară în ani, dacă e atât de înțelept pe cât s-ar crede and stuff…. Tu ce i-ai spune?
Oricum, asta nu se va întâmpla niciodată, eu aberez acum cu grație. Poate că e de vină febra… nu știu… să-mi spună cineva cum scap de răceală!
După ce am scris un post despre argumentele pro și contra care se aduc avortului mi s-a întâmplat să aflu o chestie ce m-a pus serios pe gânduri.
Problema se pune astfel: ești căsătorit și ai un copil de 8 ani. Împreună cu soția vă mai doriți un copil. După destule eforturi făcute pentru ca ea să rămână însărcinată medicul vă dă vestea cea bună. Toate bune și frumoase până când ție ți se pune pata și spui că nu-ți mai dorești acel copil. Îi propui soției să avorteze și îi spui că dacă nu o va face divoțezi și o lași singură să-i crească pe cei doi copii.
Ea alege să facă un avort și scapă de acel copil pe care la un moment dat vi l-ați dorit amândoi.
Acum mă gândesc la următoarea chestie… Oare cum va suporta această femeie avortul? Oare soțul îi va fi alături în mometele de după intervenție? Oare va trece ea peste această traumă?
E greu de spus cum va reacționa ea și care va fi comportamentul lui după. Alegerea lui este șocantă și la fel și modul de a obține ceea ce dorește, prin amenințare. Asta e o dovadă de lașitate, nu ? Atâta timp cât copilul acela ar fi venit într-o familie unde există condiții mai mult decât decente și unde ar fi avut parte de toată dragostea părinților dar și a frățiorului, nu înțeleg atitudinea tatălui. Și-a dorit copilul și când a aflat că e pe drum a renunțat…
De ce sunt unii atât de lași și au o atitudine nefirească? Nu judecăm pe nimeni, dar e nefirească o astfel de situație din punctul meu de vedere. Chiar atât de egoist să fii încât să iei o asemenea decizie fără să te gândești nici un moment la cel cu care îți împarți viața?
Am ajuns astăzi și la Constanța BlogMeet 3 de a cărui organizare s-a ocupat Roxana și a ieșit foarte fain în ciuda comentariilor existente până la acest moment. Locația drăguță, ne-am putut înțelege unul cu altul, am mai cunoscut câțiva bloggeri constănțeni…. S-a discutat pe marginea unor subiecte propuse de câțiva dintre cei prezenți, s-a râs, s-a băut.
În concluzie a fost bine și mă bucur că am ajuns…Fumul de acolo m-a amețit de tot. Btw, copii NU mai fumați atâta! Acum sunt varză, mai rău decât eram…
