It’s my world

De ce? Pentru ca mi-am achizitionat un notebook pe care mi l-am dorit mult si care mi-a fost promis! Si cum promisiunea trebuie respectata, tati al meu a cotizat! Haideti sa va arat jucarica mea noua!

Are tot ce-i trebuie pentru cineva ca mine! I made a good deal! Cand voi scrie primul post de pe el va voi anunta!

Aaaaa, am uitat, am si lentile de contact! Da, iar mi-am luat lentile de contact pentru ca nu mai suport ochelarii. Unii spun ca astea sunt mofturi! Recunosc sunt mofturi de-ale mele pe care le-am satisfacut! Cica trebuie sa fac cinste pentru noile mele articole achizitionate ca s-ar putea sa nu le mai am. Asa zice lumea! Asta e, voi face, nu vreau sa pateasca ceva nici notebook-ul si nici lentilele!

Mi-au picat in mana o serie de poezii! Impropriu spus mi-au picat in maini, am insistat eu sa le citesc si ca sa scape de gura mea, omul a trebuit sa mi le dea… Toate sunt super faine, dar una mi-a placut in mod deosebit:

Stropi de ploaie lovesc in geam neincetat,
Plang norii, plange cerul intristat,
Din cand in cand si ingerii mai plang, suflet curat.
Si plang si eu cu ei caci stiu cum e sa fii uitat.

Si ingerii mai varsa lacrimi pe obraz
Caci au si ei un suflet ce din amintiri se tine treaz
Si ei au vise ce-i bantuie in noptile tarzii si-nsingurate
Si picaturi de suflet li se scurg din ochi cand lacrimeaza
Caci sufera-n eternitate…

Felicitari Alex, super poezii! Continua!

Unii pleaca la munte, unii vin la mare, altii pleaca in strainatate, eu am fost acasa. Da, acasa la mine, la mami si la tati! La Tulcea. Au fost 10 zile faine, linistitoare, 10 zile in care mi s-a pus totul la dispozitie, na, stiti cum e la mama acasa… Intr-un final am reusit sa ne adunam toti membrii familiei, 4 la numar, la aceeasi masa, asta dupa vreo 2 ani in care am fost imprastiati prin alte locuri!

Intr-un oras mic nu prea ai ce face, in afara faptului ca iesi la un suc in locuri mai noi sau mai vechi, acolo unde obisnuiai odinioara sa mergi cu prietenii, prieteni pe care nu i-ai vazut de luni de zile sau chiar ani, stai la povesti, iti aduci aminte de anii de scoala, de copilarie, iti povestesti viata de pana acum… Cam atat… Poate-poate te risti sa iesi intr-un club unde cu siguranta mai bine de 90% din clienti sunt minori (asta pentru ca majorii sunt de mult plecati in orase mai mari unde viata le ofera alte posibilitati) care nu prea au ce cauta acolo…dar asa se intampla…

In aceste 10 zile mi-am vizitat bunicii pe care nu i-am vazut de aproape 1 an. Shame on me! Intotdeauna invocam scuze de genul: nu avem timp, nu ne permite serviciul sa avem cateva zile libere, viata agitata pe care o avem nu ne permite sa facem mai nimic, dar asta nu justifica in nici un fel faptul ca nu iti vizitezi bunicii mult timp. La un moment dat realizezi ca nu ii vei mai avea si atunci vei regreta lucruri pe care nu le-ai facut atunci cand trebuiau facute. Intotdeauna realizezi valoarea unui lucru doar in momentul in care l-ai pierdut… Acolo in curtea lor mi-am descoperit ca imi place sa fotografiez flori! Si acum ca sa ma laud un pic uite ce am reusit sa “realizez”

Aaaaaa, da! I-am promis c-o fac vedeta! Faceti cunostinta… ea e Dolly!

Nu va agitati, nu anuntati Asociatia pentru Protectia Animalelor, Dolly nu sta legata de regula! S-a facut o exceptie de data asta, chiar trebuia legata pentru ca fugarea puii prin curte! :lol: Nu stiu cine i-a pus numele asta si de ce tocmai asta. E o catelusa vai de capul ei, dar foarte jucausa si abia asteapta sa apara cineva care sa se joace cu ea! E super bucuroasa de cate ori i se acorda atentie… Acum e vedeta!

Asadar, am asteptat mult aceste zile, m-am bucurat de ele cu toate ca nu am avut la dispozitie accesul permanent la net, unii spun ca am intrat in sevraj pentru ca imi tremurau degetele! :lol: Nici telefonul nu a prea sunat, foarte bine de altfel! Acolo a fost alta viata… una linistita, o viata off-line!