Daca ai copii esti implinit? Dar daca nu-i ai iti doresti sa-i faci? Azi discutam cu niste prieteni care au doi copii si spuneau ca li s-a schimbat viata de cand au venit pe lume. Primul acum 4 ani si cel de-al doilea acum 5 luni. Pareau atat de fericiti si de impliniti incat mi-au schimbat putin viziunea despre ideea de a avea copii. Pana acum daca imi era teama sau pur si simplu priveam toata treaba asta dintr-un alt punct de vedere, un pic egoist poate, acum am idei un pic schimbate. As vrea sa-mi dedic timpul unui copil, chiar daca vor fi nopti in care nu voi dormi, chiar daca dupa cele noua luni esti deformata, chiar daca…, chiar daca… Am vazut in ochii lor implinirea de a fi parinti, am vazut cum tatal o lua pe cea mica in brate si o plimba, o legana sa nu mai planga, se juca cu cea mare pentru ca ea sa nu se simta neglijata. Am vazut o mama care sarea de pe scaun la cel mai mic scancet al fetitei celei mici, o mama care-si indemna fiica cea mare s-o tina in brate pe cea mica. Am vazut o familie fericita…
Sper ca acest sentiment, care azi s-a manifestat cum nu mi-am imaginat ca s-ar putea manifesta vreodata la mine, sa mai dureze pentru ca imi place. Ciudat e ca de doi ani sunt inconjurata de copii si nu am simtit niciodata asta…
