It's my world

Se spune ca noua, femeilor, ne place sa ne alintam. Este foarte adevarat! Daca cineva poate nega asta il rog s-o faca, bineinteles, cu argumente! Ne place sa ni se acorde atentie, atentie multa, daca se poate ca numai noi sa fim in centru atentiei lor ar fi perfect! Vrem sa fim ingrijite de ei atunci cand ne doare ceva, nu ne suparam daca ne tachineaza cineva (cineva-ul acela trebuie sa fie el), nu ne suparam daca suntem noaptea tinute in brate pe o caldura infernala, ba chiar suntem fericite ca ni se acorda atentie si ca el nu doarme cu spatele la noi, vrem sa ni se spuna numai lucruri frumoase, vrem ca ei sa vorbeasca frumos despre noi, vrem sa fie mandri de noi!

Vrem sa ni se acorde atentie si atunci cand nu avem chef de nimic, nici macar de vorba! Cineva imi spunea mai devreme ca in momente de genul asta, in loc sa te ignore sau sa se supere “ar putea sa stea langa tine, cum stai tu asa de aiurea, fara chef, intinsa in pat, pana te plictisesti tu si zici “stii, ma gandeam…” Hmmmm, ar fi o idee, nu? Deci tot despe atentie este vorba!

Nu suportam indiferenta! Indiferenta doare, poate ca suna a cliseu, dar indiferenta doare! Indiferenta te face sa suferi, sa fii tratat cu indiferenta e dureros! Si asta nu e valabil numai in cazul femeilor ci si in cazul barbatilor. Am I right?

Oricat de dure am fi si oricat de independente am fi avem nevoie de toate lucrurile astea. Stim ca o vorba frumoasa si un sarut fac mai mult decat orice cadou sau buchet de flori rare si scumpe.

In duritatea si in independenta noastra intotdeauna cedam dorintelor lor si asta nu pentru a le face lor pe plac ci facem anumite lucruri pentru ca vrem si pentru ca asa simtim ca trebuie sa facem, ca asa e cel mai bine.

Deci, dragi barbati, baieti, “copii”, luati aminte! Nu mai vrem sa auzim ca suntem mofturoase, alintate, simple sau complexe! Intotdeauna va vom rasplati pentru ceea ce primim, stati fara grija!