Archive for the Category »Urăsc «

Să cerșim!

A observat cineva că s-a schimbat metoda de cerșit? Azi nu se mai cerșește la colț de stradă cu un copil schilodit în brațe sau cu un picior târât cu greu ci îmbrăcat curat, frumos și cu atitudine de om educat.

Azi am văzut o doamnă bine îmbrăcată care se plimba pe stradă și m-a oprit să mă întrebe dacă am un 1 leu să-i dau. Pentru o secundă am avut tendința să bag mâna în buzunar și să-i dau, dar mi-am amintit că în urmă cu câteva zile am fost pusă în aceeași situație și atunci chiar nu aveam nici un bănuț la mine. Azi stătea mai bine cu monetarul, dar nu într-atât încât să împart. Stiu, dar din dar e face rai, dar până la salariu mai am de așteptat. Așa că donațiile de genul ăsta mai așteaptă.

Deci, metoda de cerșit s-a schimbat, că o fi mai eficientă sau nu, nu știu, dar ca orice formă de cerșit, e jenantă.

Category: Social, Urăsc  3 Comments

S-a oprit? S-a oprit!

Ceasul de la Mac s-a oprit aseară. Mă uit și eu să văd cât e ceasul și era 23.12. După ceva timp mă uit iar. Da, am mania ceasului. Nu-mi place să pierd noțiunea timpului. Așadar, mă uit iar și timpul stătea pe loc pentru Mac. Pentru mine însă nu stătea pe loc. Ceva se întâmplă, mă agit, mă uit iar, mă uite la telefon și constat că trecuse cam jumătate de oră de când am pus ochii prima oară pe ceas. Intru în panică. Văleu, s-a stricat mac-macu’! Ce mă fac? Ce i-am făcut? “Nimic”, îmi spune o voce interioară. “Nu i-ai făcut nimic!” Dar de ce nu funcționează? Restart. Degeaba. Avansase câteva minute și se oprise iar. Ce mă fac? Ce mă fac? L-am stricat!!! Oh, nu!!!

Mă pun eu, ca un meșter ce sunt, să-mi bag nasul pe la setări pe acolo și umblu, și umblu și… tot nimic.

Eh, îmi bag picioarele și îl las așa. Dar curiozitatea mă roade și îmi mai bag nasul încă o dată. Si iar umblu pe acolo, bifez, debifez în neștire și ghici ce??? Evrika!!! Am descoperit apa ceasul!  MERGE!!!!!!!! Weeeeeeee.

Me is the new Steve Jobs!

Category: My life, Urăsc  9 Comments

Televizorul tâmpește

Nu e prima dată când spun asta și cred că e din ce în ce mai adevărat. Mă trezesc, deschid tv-ul și mă uit. Un ochi pe laptop, unul pe tv. Si ce văd? Cam pe toate posturile încep sezoane noi din vechile emisiuni sau încep emisiuni noi. Printre astea sunt și genul de misiuni concurs în care se câștigă o grămadă de bani cu condiția să te umilești la greu.

Toată lumea dă bani, toată lumea câștigă bani, dar noi tot o țară de sărăntoci suntem. Ne drămuim banii ca să ne ajungă o lună de zile până la următorul salariu, mergem la piață și cumpărăm ce e mai ieftin pentru că nu ne permitem ceea ce vânzătorul are la preț de restaurant de lux. Dormim cu grija zilei de mâine, ne e groază când vedem în cutia poștală un plic pentru că sigur e de la Enel, telefonie mobilă, televiziune prin cablu, internet. Suntem săraci, dar ne permitem luxul de a le avea pe toate astea. Bine, muncim ca să le plătim, d-asta le mai avem. Nu plecăm în vacanțe pentru că nu avem cu ce. Sau dacă plecăm, mâncăm din pachețelul adus de acasă. Ne scremem o lună de zile când vrem să cumpărăm cel mai iefin tricou pe care l-am văzut și ne place. Îmbrăcam hainele pe care le-am purtat cu două sezoane în urmă. Suntem o țară de săraci.

Daaaar, televiziunile, prin emisiunile-concurs pe care le au în grilă dau ca premii sacoșe pline cu bani. Asta sporește speranța românului muncitor care vine seara de la serviciu și deschide televizorul pentru a-i vedea pe Dan Negru împreună cu blondele sale multe care nu fac altceva decât să dea bani sau pe comicii patriei care dau bani dacă ai țipat cât te-au ținut plămânii BINGO. Sau vezi două tâmpițele (da, le-am alintat) care se contrazic, având impresia că ele chiar știu ce spun, pe teme de cultură generală.

Eu zic așa… Să ne mutăm cu toții în curțile televiziunilor, poate-poate ne îmbogățim și noi.

Category: Social, Urăsc  4 Comments

Sugestiv olimpic….

Autor: Vivi

Am o colegă de birou de 5 luni…am o colegă de birou de 5 luni, care a făcut facultatea și masterul…am o colegă de birou de 5 luni, care a făcut facultatea și masterul și nu știe să scrie corect și să dea restart la calculator și cred că are și probleme în a înțelege pe cineva care vorbește cu ea. Să mă fac înțeleasă:

  • ne-am început relația prin a-i explica 4 ore pe zi, timp de trei zile (consecutive) ce mare mămăligă se întâmplă la acel calculator minunat, adica trebuie să dai un search și să știi să scrii corect (proastă impresie am avut când am crezut că știe să scrie corect)
  • după cele 3 zile au urmat niște momente foarte frumoase când a trebuit să o mai și las singură pe tură, am vrut să fiu drăguță (cum sunt eu de obicei ) și i-am zis să vină de dimineață ca să nu aibă prea multă bătaie de cap în tura de după-amiază. Fiind și eu om și având și eu nevoie de MAXIM două după-amieze libere pe săptămână, am stabilit ca eu să merg vineri și duminică de dimineață…de atunci a început calvarul
  • primele ei ture de după-amiază au fost tragice atât pentru ea cât și pentru mine (și eu care mă bucuram că am scăpat de muncă, stau acasă și frec menta), mă suna pentru orice: cum fac aia, mi-a cerut X-ulescu aia și nu găsesc…amănunte, normale pentru cineva nou, nu și pentru cineva care nu știe să scrie, dar eu de unde să știu!?!?!?!

Într-una din zilele mele euforice (am fost dimineața la birou), mă găsesc eu cu sor’mea să facem piața, am fost noi, am făcut chestii trestii și când veneam noi spre casă, cu sarsanale cu tot, sună al meu telefon…guess who? țupriză sau nu, era COLEGA, care mă întreba cum să dea restart la calculator, am început eu cu sarsanalele în brațe, pe stradă, să-i explic omului cum să dea restart “apasă pe start, vezi ca e acolo jos shut down” și mă întrerupe spunându-mi că la calculatorul ei de acasă nu apare așa…Mama lui de windows, cine o fi inventat atâtea versiuni; i-am spus să cheme pe cineva să o ajute și… pa.

Am fost dezamăgită de “prietena” mea în momentul în care am aflat că de fapt Cernavodă se scrie Cerna Vodă, Medgidia se scrie Megidia, vis-a-vis se scrie vizavii etc., etc. și nu știu dacă i-a zis cineva până acum, dar mie îmi este rușine să-i spun că nu scrie corect.

Și cum ziceam destul de sugestiv, astăzi am aflat ultima ei “năzdrăvănie”…umblând eu prin minunatele foldere din diabolicul calculator de la muncă, am văzut unul care se numea “SUGESTIV OLIMPIC”, mi-am dat seama că n-am pe cine să întreb ce înseamnă și de ce se numește așa ies și eu ca omul la o țigară pe hol cu ai mei colegi, ca să mai treacă timpul. Unul dintre colegii mei mă întreabă dacă știu faza cu SUGESTIV, după care începe să-mi explice cum una dintre șefele mele i-a cerut mândrei niște poze cu un băiat olimpic la ce știa el mai bine într-un folder care folder să se numească, sugestiv, olimpic. Dar colega mea cum e o drăguță și nu vrea să supere pe nimeni l-a numit “SUGESTIV OLIMPIC”. Concluzia colegilor a fost că ea este un extraterestru care a venit să ne analizeze, să vadă cum stăm la capitolul nervi, după care să se întoarcă la ea/el acasă, să le povestească ălora de acolo și să vină peste noi să ne cotropească…de aceea colectivul îi transmite cu toată sinceritatea și simpatia “E.T. go home and stay there!!!!!!!”