Din piele intoarsă, material textil, perforate sau croșetate cizmele de vară sunt purtate cam de toate persoanele de sex feminin din târg.
Cine a inventat moda cizmelor de vară? Nu am nimic împotriva cizmelor, în general, dar majoritatea doamnelor/ domnișoarelor le poartă toamna , iarna și primăvara. Cine ar purta un “cuptor mobil” în picioare, mai ales la temperaturi ca cele care au fost în iunie de 30-35 grade ( la umbră)….? Nu se poate spune că cele care le poarta le și iau din magazinele “de firmă”, acestea preferând să li se incingă picioarele, la propriu, dar ce contează atât timp cât sunt în pas cu moda și la fiecare pas apare în peisaj o altă persoană încălțată la fel ca și tine…!? Se spune că sunt confortabile, merg la blugi, fuste, pantaloni scurți și că devin accesoriul cel mai evident al unei ținute…dar, aceste lucruri se pare că sunt valabile numai pentru persoanele cu picioarele subțiri, tonice și bronzate (așa scrie prin reviste). Pentru cele care poartă aceste cizme în plin sezon estival: “stiliștii le recomandă ca fiind un accesoriu la fel de hot ca soarele de afară. Femeile curajoase la capitolul modă le poartă orice ar fi, ignorând capetele întoarse și privirile mirate”.
Astea sunt cuvintele preşedintelui Băsescu la vizita pe care a făcut-o în Dorohoi ieri. S-a dus ca să treacă în revistă dezastrul ce s-a produs în zonă după ce a trecut apa pe acolo.
Până în acest an, Băse făcea vizite imediate în situaţii de genul ăsta şi nu aştepta să treacă o săptămână ca să ajungă prin ape. Dar cum ştia că o să-i sară lumea în cap pentru măsurile de austeritate adoptate, a preferat să stea cuminţel acăsică şi după ce presa i-a sărit pe căpşor a zis şi el “Hai Udreo să mergem că altfel ne iau ăştia scaunul de sub fund!”
La Dorohoi a găsit oameni disperaţi că au rămas fără case şi fără agoniseala de-o viaţă ca l-au găsit pe el, preşedintele ţării, cel mai mare om în stat şi şi-au spus ofurile. Eh, domnul preşedinte Băsescu, a considerat de cuviinţă să le dea lecţii de morală. Nu ştiu ce ar fi putut face, poate să le spună o vorbă bună, poate să îi asigure că totul va fi bine, dar nu să îi certe că nu au asigurate locuinţele sau că de ce şi-au făcut acolo casele.
În fine, nu asta era ideea, ci faptul că a avut tupeul nesimţit să o trateze cu obrăznicie şi cu lipsă de respect pe una dintre persoanele care au venit să se plângă. Profesoară, fără soţ, cu un copil în întreţinere, navetistă, 1100 lei salariu. A rămas fără casă în urma inundaţiilor. Despre faza asta vorbesc:
Ok… Acum să-mi explice cineva cum poţi sa întreţii o casă şi o familie cu 1100 lei, să faci naveta din banii ăştia, să faci asigurarea la casă şi… să faci educaţie de calitate.
Ce presupune educaţia de calitate? Păi… în primul rând documentare fie pe internet, fie din cărţi de specialitate- toate astea costă. Apoi trebuie să te pregăteşti participând la cursuri de formare care, evident, costă şi nu foarte puţini bani. Apoi trebuie să participi la simpozioane naţionale şi internaţionale care, ghici ce?!?!? Daaaa, costă!!!! Costă înscrierea, costă prezenţa acolo, adică transportul până acolo (fie în Ro, fie în afara ţării), cazarea, costă şi ea. În fine, cine vrea să priceapă, bănuiesc că a priceput deja despre ce vorbesc. Si toate chestiile astea trebuie să le faci dintr-un salariu de 1100 lei. Să-mi spună cineva cum ar face-o! Vă rog! Sunt în situaţia asta şi e greu.
Consider că afirmaţia preşedintelui este una făcută la adresa tuturor cadrelor didactice şi că prin asta a vrut să atingă rău de tot acolo unde doare. De ce atitudinea asta faţă de profesori? De ce atitudinea faţă de medici? Cu ce au greşit aceste două categorii de bugetari de sunt vizate ori de câte ori este vorba despre o reducere a salariilor, despre o restructurare în sistem?
Atâta timp cât nu există răsplata muncii, calitate nu va fi. Nici în învăţământ şi nici în sistemul medical. De pe băncile şcolilor vor ieşi în continuare retardaţi cu diplomă care nu ştiu să lege 2 cuvinte şi vin cu fraze de genul “Aaaa, păi ce ne-aţi spus, nu intră în 2-3 pagini! Mai spuneţi!”-evident, elevul în cauză voia să i se dicteze cuvânt cu cuvânt o lucrare, iar în spitale vor muri oameni cu miile pentru că nu are cine să-i trateze. Medicii buni pleacă în locurile unde sunt remuneraţi conform pregătirii pe care o au şi a muncii depuse.
Ieri mă duc la BT să-mi iau un pin nou pentru a putea reinstala minunatul certificat ce-mi permite accesul la aplicaţia BT24 şi o parolă nouă. Ghici ce primesc???? 2 parole. Ce naiba să fac cu ele? Cu care din ele mă loghez? Unde e pin-ul? S-a pierdut pe drumul dintre Cluj (acolo unde e sediul central al Băncii Transilvania) şi Constanţa. E a enşpe miia oară când Bt mă dezamăgeşte. Păcat că mă ţine legată de ei un salariu pe care îl primesc pe un card emis de ei. Am fost obligată şi acum îmi vine să mă iau şi de aia care a ales banca, dar mă abţin pentru că mai vreau salariu. Povestea pe larg aici.
Azi, Ionuţ se duce să-şi ridice certificatul de înregistrare pentru PFA şi dă peste “dosarul respins” pe motiv de nerecunoaştere la nivel naţional a diplomei de competenţe. Bă, dă-o dracu de treabă. Am făcut două drumuri la doamna jurist a ONRC-ului. Cu atitudinea ei de “Bă, eu sunt tare aici, ia vezi cum vorbeşti cu mine!“, nu a fost în stare să ne atenţioneze asupra diplomei din dosar. Trebuia să aştepţi o săptămână ca să afli că ai dat nişte bani şi ai pierdut timpul aiurea făcând un curs la nişte neni “informaticieni”. Păi în condiţiile astea mă duc naibii şi mă fac jurist că aş putea şi eu să-mi dau cu părerea despre un dosar şi după fiecare fraier care îmi vede moaca plictisită aş striga NEEEEEXT.
Două zile diferite, două tute incompetente. Aştept să o văd pe a treia. Sper sa nu fie azi.
Cu două săptămâni în urmă am stricat o ascuţitoare electrică a unei colege. Cum aveam nevoie urgentă de creioane ascuţite pentru a doua zi, am zis să împrumut ascuţitoarea fetei că eu nu am vrut să-mi rănesc mânuţele finuţe cu ascuţitori d-alea simple. Eh, şi mă apuc eu să ascut, şi dau, şi dau şi la un moment dat bag creionul şi ascuţitoarea nu mai porneşte. Nu face nici pâs şi eu m-am panicat. Am stricat un obiect care nu era al meu şi mai ales ca era lucrul de care ai nevoie aproape zilnic. În mintea mea era gol, nu mai gândeam. Bateriile nu erau de vină ca s-a oprit brusc, eu eram de vină că am luat-o.
În fine, ideea e că trebuie să-i cumpăr Irinei altă ascuţitoare. Fac comandă chiar în seara aia şi primesc proforma pe mail. Mă sună că vine produsul şi după 2 zile ghici ce? Produsul nu mai era pe stoc şi nu se ştie când ajunge. Fuck!
Alt magazin on-line, altă comandă, alt mail ca nu e ascuţitoarea pe stoc. Fuck, fuck! Deja mă simt ca naiba când dau ochii cu ea, proprietara de drept a ascuţitorii. Încă o comandă, încă o dezamăgire. Şi uite aşa de 2 săptămâni tot caut ascuţitoare electrică în magazinele on-line de papetărie-birotică şi de fiecare data dau de aceeaşi replică :
“Produsul pe care îl doriţi nu este pe stoc deocamdată. Nu vă putem spune cu exactitate când îl vom avea”.
Naşpa e că nici cu aproximaţie nu-mi poate spune nimeni când va avea produsul pe stoc.
Aşa am ajuns azi să fac comadă de pe Amazon. Bine, Ionuţ a făcut comanda şi a avut ideea văzându-mă pe mine cu nervii întinşi la maximum şi cu posibilitatea să-mi zdrobesc căpăţâna de un perete. Ascuţitoarea vine într-o săptămână fără să mi se mai spună că nu există pe stoc, făra să dau enşpe mii de telefoane şi culmea, vine de la unii care îşi reactualizează site-ul. De ce nu oi fi făcut asta de la început? De ce am dat şi am aşteptat telefoane la/de la magazinele on line de articole de birou?
Eu nu pricep cu nici măcar unul din aceste magazine nu are pe stoc un produs pe care cu siguranţă nu sunt singura ce-l caută. M-am lecuit acum . Nu mai împrumut lucruri şi nu mai comand produse de genul ăsta de pe site-urile româneşti.
