Ieri mă duc la BT să-mi iau un pin nou pentru a putea reinstala minunatul certificat ce-mi permite accesul la aplicaţia BT24 şi o parolă nouă. Ghici ce primesc???? 2 parole. Ce naiba să fac cu ele? Cu care din ele mă loghez? Unde e pin-ul? S-a pierdut pe drumul dintre Cluj (acolo unde e sediul central al Băncii Transilvania) şi Constanţa. E a enşpe miia oară când Bt mă dezamăgeşte. Păcat că mă ţine legată de ei un salariu pe care îl primesc pe un card emis de ei. Am fost obligată şi acum îmi vine să mă iau şi de aia care a ales banca, dar mă abţin pentru că mai vreau salariu. Povestea pe larg aici.
Azi, Ionuţ se duce să-şi ridice certificatul de înregistrare pentru PFA şi dă peste “dosarul respins” pe motiv de nerecunoaştere la nivel naţional a diplomei de competenţe. Bă, dă-o dracu de treabă. Am făcut două drumuri la doamna jurist a ONRC-ului. Cu atitudinea ei de “Bă, eu sunt tare aici, ia vezi cum vorbeşti cu mine!“, nu a fost în stare să ne atenţioneze asupra diplomei din dosar. Trebuia să aştepţi o săptămână ca să afli că ai dat nişte bani şi ai pierdut timpul aiurea făcând un curs la nişte neni “informaticieni”. Păi în condiţiile astea mă duc naibii şi mă fac jurist că aş putea şi eu să-mi dau cu părerea despre un dosar şi după fiecare fraier care îmi vede moaca plictisită aş striga NEEEEEXT.
Două zile diferite, două tute incompetente. Aştept să o văd pe a treia. Sper sa nu fie azi.
Cum naiba să nu iubeşti România?!
Cu două săptămâni în urmă am stricat o ascuţitoare electrică a unei colege. Cum aveam nevoie urgentă de creioane ascuţite pentru a doua zi, am zis să împrumut ascuţitoarea fetei că eu nu am vrut să-mi rănesc mânuţele finuţe cu ascuţitori d-alea simple. Eh, şi mă apuc eu să ascut, şi dau, şi dau şi la un moment dat bag creionul şi ascuţitoarea nu mai porneşte. Nu face nici pâs şi eu m-am panicat. Am stricat un obiect care nu era al meu şi mai ales ca era lucrul de care ai nevoie aproape zilnic. În mintea mea era gol, nu mai gândeam. Bateriile nu erau de vină ca s-a oprit brusc, eu eram de vină că am luat-o.
În fine, ideea e că trebuie să-i cumpăr Irinei altă ascuţitoare. Fac comandă chiar în seara aia şi primesc proforma pe mail. Mă sună că vine produsul şi după 2 zile ghici ce? Produsul nu mai era pe stoc şi nu se ştie când ajunge. Fuck!
Alt magazin on-line, altă comandă, alt mail ca nu e ascuţitoarea pe stoc. Fuck, fuck! Deja mă simt ca naiba când dau ochii cu ea, proprietara de drept a ascuţitorii. Încă o comandă, încă o dezamăgire. Şi uite aşa de 2 săptămâni tot caut ascuţitoare electrică în magazinele on-line de papetărie-birotică şi de fiecare data dau de aceeaşi replică :
“Produsul pe care îl doriţi nu este pe stoc deocamdată. Nu vă putem spune cu exactitate când îl vom avea”.
Naşpa e că nici cu aproximaţie nu-mi poate spune nimeni când va avea produsul pe stoc.
Aşa am ajuns azi să fac comadă de pe Amazon. Bine, Ionuţ a făcut comanda şi a avut ideea văzându-mă pe mine cu nervii întinşi la maximum şi cu posibilitatea să-mi zdrobesc căpăţâna de un perete. Ascuţitoarea vine într-o săptămână fără să mi se mai spună că nu există pe stoc, făra să dau enşpe mii de telefoane şi culmea, vine de la unii care îşi reactualizează site-ul. De ce nu oi fi făcut asta de la început? De ce am dat şi am aşteptat telefoane la/de la magazinele on line de articole de birou?
Eu nu pricep cu nici măcar unul din aceste magazine nu are pe stoc un produs pe care cu siguranţă nu sunt singura ce-l caută. M-am lecuit acum . Nu mai împrumut lucruri şi nu mai comand produse de genul ăsta de pe site-urile româneşti.
De ieri am început un curs de management educațional. Nu că aș vrea eu să mă fac director vreodată, dar cică ar fi necesar să știu cum se conduce o unitate de învățământ. Bine, nici titular nu mi-am dorit să fiu și am luat examenul cu 9,55, dar na, niciodată nu se știe cum ajung șefă 
Ziceam că am început cursul ăsta care se desfășoară în cadrul Colegiului Național Mircea cel Bătrân. Liceu cu renume, cu elevi buni, unii cu premii naționale și internaționale. Bun, ce să mai vorbim. Nu mi-am imaginat NICIODATĂ cât de frig poate fi acolo. Acum nu sunt absurdă, am văzut și eu că în școlile din România, pe timp de iarnă, tremură elevii și profesorii cu pixul în mână, dar în două ore să îngheț toată într-o „Scoală Europeană” mi se pare un pic cam aiurea. Nu suntem în Cuca Măcăii ca să ne încălzim cu lemne ci suntem într-un oraș aflat printre primele în topul orașelor României și e absurd să îngheți atât tu ca și elev cât și profesor și să fii nevoit sa te înfofolești cu haină și mănuși pentru a rezista temperaturii mici din sală. Nu mai spun că dacă ești un pic mai sensibil pe alegi cu o otită de toată frumusețea din cauza curentului care nu se sfiește să treacă prin toate ferestrele șubrede.
Mai grav e că nu s-a terminat cursul și că mai trebuie să ajuns în CNMB cel puțin încă 2-3 week-end-uri. Dacă va continua mult gerul ăsta cred că paralizez. În continuare am mâinile și picioarele reci, nu mă pot încălzi de nicio culoare și nici nu am terminat ce-mi propusesem pentru azi. E greu cu aerul ăsta siberian.
Ahhhhh, ce nervi am!!! Politica asta mă scoate din minți. Politică în spitale, politică în școli, în biserică, în armată, în cimitir, în munți, în peșteri și cred că mai nou politică există și în cotețul găinilor sau în cocina porcilor.
Unul spune fă așa, celălalt, pentru că e din tabăra adversă, te amenința că dacă faci cum scrie în ordin îți poți pierde și ultimul bănuț pe care îl primești, bănuț generic numit SALARIU.
Să vă ia dracu’ de politicieni că ne-ați tâmpit pe toți!
