Archive for the Category »Unii… «

Interzis!

În sfârșit am aflat și eu ce lucruri sunt interzise într-o sală de așteptare.

Știu că nu-i frumos să spargi semințe și mai ales dacă o faci în locuri publice. E grețos, e scârbos. E aiurea… În casa ta poți face ce vrei, dar în public nu….E ca și cum te-ai scărpina în cur pe stradă. Și apropos de spartul  semințelor, am o poveste tare drăguță scârboasă ce se petrece într-un mijloc de transport în comun. Stăteam frumos pe scaun, cuminte cum sunt eu și în dreapta mea stătea Ionuț ce observă în dreapta lui un nenică ce spărgea de zor semințe. Dar nu oricum. Avea o tehnică anume, o tactică. Știind că poate fi oricând văzut de ceilalți călători, omul țăranul nostru unde crezi că depozita cojile? Da, exact, pe jos! Dar…. cu mare atenție să nu fie văzut. Când la un moment dat a o doamnă și-a găsit loc exact lângă el, nenicul a început să înghită semințele cu tot cu coji. Marea mea problemă era sa nu-și facă rău. Adică să nu se constipe. Dar ce-mi pasă mie, e doar un țăran.

Mda….asta e nesimțire. Oricât de mult ne-am hlizit noi și am chicotit, ăla nu s-a prins și a continuat. Chiar de i s-ar fi atras atenția, nu ar fi avut nici un efect.

Deci, am înțeles, semințe nu-i frumos să spargi, faci mizerie. Nu vorbi cu voce tare că re aud ceilalți. Poate ai secrete sau poate îi deranjezi cu vocea ta puternică. Nu mânca, s-ar putea pe ceilalți să-i deranjeze mirosul cârnaților tăi sau a tocăniței din borcan. Sau e posibil să le placă și să-ți ceară un pic. Nu de alta, dar mori de foamea apoi. Conducerea se gândește la sănătatea ta.

Nu cânta! Cum mă să nu cânt? Nici măcar în gând????? Păi mă plictisesc și mor de plictiseală apoi. O să mă aibă conducerea pe conștiință. O să mor de plictiseală. Măcar să cânt să mă lase.  :(( Nu toți or avea voci de Eurovision, dar măcar să cântăm lăsați-ne!

Nu face comerț ambulant. Las’ că nu mori tu de foame dacă nu vinzi un pix în sala de așteptare.

Acum nu știu dacă în toate sălile de așteptare e valabil regulamentul ăsta sau doar în sala asta de așteptare. Dar cum să-mi interzici să cânt? E absurd. Poate e vreau să cânt în gând și mă gândesc că e interzis.

Trist…Taximetrist…

În seara asta, după ce am constatat că frigiderul este un pic cam gol, am decis să mergem la pizza. Eh, de la pizza am ajuns la salată. La Grill House, mă rog, Restaurant Baf, un loc care mie îmi place mult. Dar nu ce am mâncat şi cum ne-am simţit  acolo vreau să povestesc ci cum am ajuns acolo e mai palpitant. Am ajuns cu taxiul, că deh, era frig şi ne îngheţau fiţele. Păi veţi spune că nu e nimic palpitant în a merge cu taxiul. Da, aşa am crezut şi noi până în seara asta.

Aşadar, să încep povestioara.

Ne-am urcat fiţele în primul taxi văzut. Maaaaare greşeală am putut face. Nici bine nu plecase de pe loc maşina şi domnul taximetrist a început să vorbească. Şi nu singur ci cu noi. Ca nişte oameni politicoşi ce suntem, am zis că frumos e să comunicăm cu omul, nu? Mda… o altă mare greşeală. Pentru că pe o distanţă pe care am parcurs-o în maxim 10 minute am aflat următoarele de la taximetristul  nostru:

  • că are iubită şi nu soţie. Cică s-o ţie cine vrea că el nu vrea. Nu o iubeşte suficient de mult pentru a o lua de nevastă.
  • că mâine, 1 martie, stă acasă cu familia şi că ajunge cadoul pentru iubită doar de 8 martie. Să înţeleagă şi ea că el nu are bani de cumpărat cadouri pentru atâtea ocazii.
  • că vin negrii valuri-valuri la noi în ţară să muncească şi că nici în Spania nu mai merge treaba bine…
  • că lui îi place rap-ul şi nu hip-hop-ul
  • că a fost DJ la viaţa lui
  • că are 35 de ani
  • că el se numeşte Dragoş

Acum mă gândesc că dacă dădea dracu să trebuiască să merg pe o distanţă mai mare, parcursă cam de 20-30 de minute, ce puteam afla? Cum se numesc părinţii sau când şi cum şi-a început viaţa sexuală stimatul domn Dragoş? :|

Salata a fost bună, cam puţină ce-i drept în comparaţie cu ce făceau cei de la Grill House în urmă cu doi ani.

La întoarcere, domnului nu i-a ajuns salata şi am dat o tură pe la McDonald’s-ul de la Delfinariu. Acolo când nu ai bani cash la tine obişnuieşti să plăteşti cu cardul. Noroc că au ăia POS. Ghinion că doar un singur om are acces la el şi că omul ăla e căscat aşa cum e şi blonda de acolo. Într-o clipă de neatenţie a managerului, adică a blondei, POS-ul pică pe gresia din restaurant şi se desface în vreo 4-5 bucăţi. Adică era împrăştiat pe o suprafaţă de 1 metru pătrat un aparat care îţi ia banii de pe card. Micuţa blondă se colorase în culorile curcubeului şi toţi ochii angajaţilor erau aţintiţi asupra ei. Pe unii aproape că îi umfla râsul de isprava tipei. Dar, cu ochii pe aparat, fata a reuşit să pună cap la cap toate bucăţelele şi nu s-a lăsat până nu a luat banii de pe card.

La farmacie am dat de singurul om întreg la minte din seara asta. Cerând o anume pastilă pentru dureri de măsea, adică tramadol, farmacista a stat să ne explice să este o pastilă foarte puternică şi nu se adresează acestui tip de durere şi ne-a dat altceva, cu acelaşi efect, dar cu riscuri mai puţine. Profenid de 200mg.

Şi acum fac experimente cu pastile. Am mai făcut asta. :death:

Cum să scapi de datorii- ghid practic

Urmărește pașii de mai jos și unii vor uita că ai datorii la ei ;))

Spam Raiffeisen Bank

Eu nu sunt și nu am fost client al Raiffeisen Bank. Atunci de ce mama dracu îmi spun ei că :

În criză financiară așa își fac ei reclamă? “Spamând” (da, și asta e cuvânt inventat de mine)?