Archive for the Category »Unii… «

Serviciul şi problemele personale

Eu de când muncesc ştiu un lucru care mi-a intrat bine în cap şi pe care o să-l scot decât dacă îmi crăpi ţeasta probabil. Acela este că problemele personale mi le rezolv în afara orelor de program de la serviciu. Nu ştiu dacă e bine sau nu, dar eu aşa gândesc. Nu încurc pe nimeni şi nici nu îmi schimb programul după cum bate vântul. Nu sunt absurdă, dacă e vreo chestie urgentă ce nu suportă amânare e normal să ceri ajutorul colegilor. Dar, să-ţi anunţi colegii cu o oră înainte de terminarea programului de lucru că tu nu poţi să ajungi e un pic aiurea pentru cel care trebuie să te înlocuiască. Nu contează că poate şi-a făcut program, el trebuie să şi-l schimbe pentru a te înlocui. Şi dacă ar fi prima dată aş trece cu vederea…

Dar încep să mă obişnuiesc cu eticheta pe care mi-am pus-o. Aceea de fraieră care nu comentează.

Incompetenţă + nesimţire crasă

Ieri mă duc la BT să-mi iau un pin nou pentru a putea reinstala minunatul certificat ce-mi permite accesul la aplicaţia BT24 şi o parolă nouă. Ghici ce primesc???? 2 parole. Ce naiba să fac cu ele? Cu care din ele mă loghez? Unde e pin-ul? S-a pierdut pe drumul dintre Cluj (acolo unde e sediul central al Băncii Transilvania) şi Constanţa. E a enşpe miia oară când Bt mă dezamăgeşte. Păcat că mă ţine legată de ei un salariu pe care îl primesc pe un card emis de ei. Am fost obligată şi acum îmi vine să mă iau şi de aia care a ales banca, dar mă abţin pentru că mai vreau salariu. Povestea pe larg aici.

Azi, Ionuţ se duce să-şi ridice certificatul de înregistrare pentru PFA şi dă peste “dosarul respins” pe motiv de nerecunoaştere la nivel naţional a diplomei de competenţe. Bă, dă-o dracu de treabă. Am făcut două drumuri la doamna jurist a ONRC-ului. Cu atitudinea ei de “Bă, eu sunt tare aici, ia vezi cum vorbeşti cu mine!“, nu a fost în stare să ne atenţioneze asupra diplomei din dosar. Trebuia să aştepţi o săptămână ca să afli că ai dat nişte bani şi ai pierdut timpul aiurea făcând un curs la nişte neni “informaticieni”. Păi în condiţiile astea mă duc naibii şi mă fac jurist că aş putea şi eu să-mi dau cu părerea despre un dosar şi după fiecare fraier care îmi vede moaca plictisită aş striga NEEEEEXT.

Două zile diferite, două tute incompetente. Aştept să o văd pe a treia. Sper sa nu fie azi.

Cum naiba să nu iubeşti România?!

Am vecini

Nu că până acum nu aș fi știut, mă întâlneam cu ei în scara blocului, eu urcam, ei coborau sau ei urcau și eu coboram. Dar zilele astea mi s-a confirmat că am vecini. De ce abia acum? Pentru că pute în baie. Pute rău de tot!!! Un miros de hoit, de toaletă publică. Împițiciune. Nașpa.

După ce timp de o lună de zile am bătut în zadar la ușa vecinei de deasupra pentru că avea grijă să îmi umezească bine de tot tavanul băii, din care dacă nu și-ar fi reparat treburile pe acolo, cred că ajungeam să colectez apă pentru mâț sau poate chiar să-mi fac duș. In fine, se pare că a reparat și acum mai curge puțin. Tot e bine, decât deloc. N-aș vrea să mă simt neglijată.

Așaaaaa… Zilele astea am simțit un miros ciudat în baie. Ciudat, la modul nașpa, grețos, împuțit. Am căutat sursa, am zic că Mâț își face nevoie fiziologice pe unde nu trebuie, dar el e băiat deștept și știe că nu trebuie să încalce regulamentul. Nu era el, m-am uitat și nimic. Am închis fereastra din baie în ideea ca poate a crăpat vreun animal între blocuri și acum e în perioada de descompunere, dar mirosul persistă, precum coafura ce rezistă în intemperiile vremii. Am dezinfectat, am folosit subsanțe frumos mirositoare, bețișoare parfumate, esențe volatile dar fără nici un rezultat pentru perioadă mai mare de o oră.  Așadar nu-mi rămâne decât să cred că mirosul vine de la vecini și mai degrabă de la vecina de sus pentru că având 2 pisici și un cățel că și colegi de apartament….

Acum, că am eu nasul defect și simte mirosuri foarte bine sau chiar pute, rămâne să aflu. Dar, având în vedere că vecina mea mută mobila prin casă la 2 noaptea, la 7 dimineața în week-end are câte ceva de făcut, ceva-ul ăla care produce un zgomot de îi trezește și pe morții din cimitir, nu numai pe mine care mă aflu la câțive metri de ea, iar ceva-l care produce zgomot se potolește cam pe la 10-11 când mă trezesc pe bune pentru că nu mai suport, șlefuiește zilnic prin camere (chiar și acum, când scriu acest post, se aude un fâș fâș în dormitorul ei) cred că e aiurea să-mi bănuiesc nasul de defecte.

Tu crezi minciuna pe care o spui?

Frate/soro, eu în viața asta a mea am învățat o chestie. Decât să minți prost mai bine nu o face, dacă nu știi să minți în așa fel încât să crezi chiar tu ce spui, mai bine las-o baltă. Nu-ți mai bate capul și spune adevărul.

Eu pefer să spun adevărul decât să fiu prinsă cu minciuna în secunda următoare și apoi să am parte de priviri lungi ca la muzeu. Altora le place să fie priviți așa și nu cred ceea ce spun. NAȘPA!

Category: Unii..., Urăsc  3 Comments