Nu că până acum nu aș fi știut, mă întâlneam cu ei în scara blocului, eu urcam, ei coborau sau ei urcau și eu coboram. Dar zilele astea mi s-a confirmat că am vecini. De ce abia acum? Pentru că pute în baie. Pute rău de tot!!! Un miros de hoit, de toaletă publică. Împițiciune. Nașpa.
După ce timp de o lună de zile am bătut în zadar la ușa vecinei de deasupra pentru că avea grijă să îmi umezească bine de tot tavanul băii, din care dacă nu și-ar fi reparat treburile pe acolo, cred că ajungeam să colectez apă pentru mâț sau poate chiar să-mi fac duș. In fine, se pare că a reparat și acum mai curge puțin. Tot e bine, decât deloc. N-aș vrea să mă simt neglijată.
Așaaaaa… Zilele astea am simțit un miros ciudat în baie. Ciudat, la modul nașpa, grețos, împuțit. Am căutat sursa, am zic că Mâț își face nevoie fiziologice pe unde nu trebuie, dar el e băiat deștept și știe că nu trebuie să încalce regulamentul. Nu era el, m-am uitat și nimic. Am închis fereastra din baie în ideea ca poate a crăpat vreun animal între blocuri și acum e în perioada de descompunere, dar mirosul persistă, precum coafura ce rezistă în intemperiile vremii. Am dezinfectat, am folosit subsanțe frumos mirositoare, bețișoare parfumate, esențe volatile dar fără nici un rezultat pentru perioadă mai mare de o oră. Așadar nu-mi rămâne decât să cred că mirosul vine de la vecini și mai degrabă de la vecina de sus pentru că având 2 pisici și un cățel că și colegi de apartament….
Acum, că am eu nasul defect și simte mirosuri foarte bine sau chiar pute, rămâne să aflu. Dar, având în vedere că vecina mea mută mobila prin casă la 2 noaptea, la 7 dimineața în week-end are câte ceva de făcut, ceva-ul ăla care produce un zgomot de îi trezește și pe morții din cimitir, nu numai pe mine care mă aflu la câțive metri de ea, iar ceva-l care produce zgomot se potolește cam pe la 10-11 când mă trezesc pe bune pentru că nu mai suport, șlefuiește zilnic prin camere (chiar și acum, când scriu acest post, se aude un fâș fâș în dormitorul ei) cred că e aiurea să-mi bănuiesc nasul de defecte.
Cu ani în urmă, când am dat de MCM și mai apoi MTV am dat și de el, Stefănel, solistul Boyzone, boyband al adolescenței mele. A fost dragoste la prima vedere. Eu l-am văzut, că el… nici nu știa de existența mea. Urmăream fiecare apariție, fiecare sunet pe care îl spune, știam că e frumos ca din cutie scos. Citeam tot ce apărea despre el și la un moment dat totul s-a rupt. Am aflat că e gay. Atunci am dat dracu tot ce-mi plăcea la el și am zis că trebuie să revin cu picioarele pe pământ și să mai las naibii vedetele astea. 
De atunci, după ce eu am renunțat la marea dragoste, Boyzone nu a mai apărut cu nici un clip nou, poate doar câte o melodie veche pe la vreun post de radio, știri despre ei… canci și îmi place să cred că eu sunt cea din cauza căreia au dispărut de pe piață. 
Deh, mă mint și eu cum pot. 
