“Băsescu e un preşedinte foarte rău care taie din salariile părinţilor”

“Eu l-am văzut pe Geoană şi avea un nas aşaaaaaaa (n.r. Pinocchio). Geoană e un prostănac pentru că a pierdut toate alegerile.”

Nu am intervenit. Doar am notat ca să nu uit. Şi mă gândeam eu că dacă şi copiii de 5 ani ştiu toate chestiile astea, distinşii domni amintiţi mai sus s-au făcut de căcuţă răăăăău de tot.

Doamne, ce mi-a fost dat să văd ziua-n amiaza mare! Piţipoance la tot pasul. La 3 după-amiaza… Piţipoance frate… Multe…

Şi astea sunt doar unele dintre ele.

Mizerie şi mai multă…

Oameni care se bronzau…Muuuuulţi oameni care se bronzau.

]]> http://desspina.com/1616/1-mai-la-mare/feed/ 4 http://desspina.com/1604/ce-importanta-sunt/ http://desspina.com/1604/ce-importanta-sunt/#comments Thu, 15 Apr 2010 06:09:21 +0000 Despina http://desspina.com/?p=1604 A început să mă oprească lumea pe stradă de la prima oră a dimineţii. Dar nu să-mi ceară autograf ci doar să mă întrebe de sănătate.

Eh, am plecat eu la serviciu azi, pe la 8 fără şi nu apuc să fac 4-5 paşi ca mă şi opreşte o tipă şi mă întreabă ce fac. Conversaţia a decurs aşa:

“-Ce faci fată?”
-Bine!
-Nu mă mai cunoşti, a?
-Nu!
-Ce faci?
-Mă duc la serviciu.
-Ha ha, nu mă cunoşti fată?
-Îmi pare rău, dar nu ştiu cine eşti!
-Sunt prietenă cu Nicu! Ha ha…
-Ok…
-Nu eşti prietenă cu Nicu?
-Nu!
-Ah, scuze!”

Am rămas mască. Iniţial am crezut că e vreo somnambulă care a scăpat din casă, dar era îmbrăcată de stradă şi chiar machiată aşa că am scos din calcul varianta asta. Deci nu-mi rămâne decât să cred că am fost confundată cu altcineva. Mi s-a mai spus că semăn cu diverse persoane, dar să mă oprească pe stradă cineva şi chiar să insiste că mă cunoaşte, iar eu să rămân ceva de genul , nu mi s-a mai întâmplat.

Eh, acum urmează să mi se ceară şi autografe şi am rezolvat problema.

Azi, Ionuţ se duce să-şi ridice certificatul de înregistrare pentru PFA şi dă peste “dosarul respins” pe motiv de nerecunoaştere la nivel naţional a diplomei de competenţe. Bă, dă-o dracu de treabă. Am făcut două drumuri la doamna jurist a ONRC-ului. Cu atitudinea ei de “Bă, eu sunt tare aici, ia vezi cum vorbeşti cu mine!“, nu a fost în stare să ne atenţioneze asupra diplomei din dosar. Trebuia să aştepţi o săptămână ca să afli că ai dat nişte bani şi ai pierdut timpul aiurea făcând un curs la nişte neni “informaticieni”. Păi în condiţiile astea mă duc naibii şi mă fac jurist că aş putea şi eu să-mi dau cu părerea despre un dosar şi după fiecare fraier care îmi vede moaca plictisită aş striga NEEEEEXT.

Două zile diferite, două tute incompetente. Aştept să o văd pe a treia. Sper sa nu fie azi.

Cum naiba să nu iubeşti România?!

După ce timp de o lună de zile am bătut în zadar la ușa vecinei de deasupra pentru că avea grijă să îmi umezească bine de tot tavanul băii, din care dacă nu și-ar fi reparat treburile pe acolo, cred că ajungeam să colectez apă pentru mâț sau poate chiar să-mi fac duș. In fine, se pare că a reparat și acum mai curge puțin. Tot e bine, decât deloc. N-aș vrea să mă simt neglijată.

Așaaaaa… Zilele astea am simțit un miros ciudat în baie. Ciudat, la modul nașpa, grețos, împuțit. Am căutat sursa, am zic că Mâț își face nevoie fiziologice pe unde nu trebuie, dar el e băiat deștept și știe că nu trebuie să încalce regulamentul. Nu era el, m-am uitat și nimic. Am închis fereastra din baie în ideea ca poate a crăpat vreun animal între blocuri și acum e în perioada de descompunere, dar mirosul persistă, precum coafura ce rezistă în intemperiile vremii. Am dezinfectat, am folosit subsanțe frumos mirositoare, bețișoare parfumate, esențe volatile dar fără nici un rezultat pentru perioadă mai mare de o oră.  Așadar nu-mi rămâne decât să cred că mirosul vine de la vecini și mai degrabă de la vecina de sus pentru că având 2 pisici și un cățel că și colegi de apartament….

Acum, că am eu nasul defect și simte mirosuri foarte bine sau chiar pute, rămâne să aflu. Dar, având în vedere că vecina mea mută mobila prin casă la 2 noaptea, la 7 dimineața în week-end are câte ceva de făcut, ceva-ul ăla care produce un zgomot de îi trezește și pe morții din cimitir, nu numai pe mine care mă aflu la câțive metri de ea, iar ceva-l care produce zgomot se potolește cam pe la 10-11 când mă trezesc pe bune pentru că nu mai suport, șlefuiește zilnic prin camere (chiar și acum, când scriu acest post, se aude un fâș fâș în dormitorul ei) cred că e aiurea să-mi bănuiesc nasul de defecte.

Frate/soro, eu în viața asta a mea am învățat o chestie. Decât să minți prost mai bine nu o face, dacă nu știi să minți în așa fel încât să crezi chiar tu ce spui, mai bine las-o baltă. Nu-ți mai bate capul și spune adevărul.

Eu pefer să spun adevărul decât să fiu prinsă cu minciuna în secunda următoare și apoi să am parte de priviri lungi ca la muzeu. Altora le place să fie priviți așa și nu cred ceea ce spun. NAȘPA!

Cu ani în urmă, când am dat de MCM și mai apoi MTV am dat și de el, Stefănel, solistul Boyzone, boyband al adolescenței mele. A fost dragoste la prima vedere. Eu l-am văzut, că el… nici nu știa de existența mea. Urmăream fiecare apariție, fiecare sunet pe care îl spune, știam că e frumos ca din cutie scos. Citeam tot ce apărea despre el și la un moment dat totul s-a rupt. Am aflat că e gay. Atunci am dat dracu tot ce-mi plăcea la el și am zis că trebuie să revin cu picioarele pe pământ și să mai las naibii vedetele astea. De atunci, după ce eu am renunțat la marea dragoste, Boyzone nu a mai apărut cu nici un clip nou, poate doar câte o melodie veche pe la vreun post de radio, știri despre ei… canci și îmi place să cred că eu sunt cea din cauza căreia au dispărut de pe piață.   Deh, mă mint și eu cum pot.

Azi, aflu că Stefănel a murit în condiții necunoscute. Așa am mai auzit și eu de Boyzone în ultimii 10 ani. Dacă nu se întâmpla asta probabil că aș fi stat și acum fără să dau doi bani pe prima mea iubire.

Așa… În urmă cu o lună și jumătate dădeam un examen de titularizare. Pe 15 iulie 2009. Timp de 4 ore am scris continuu, nu m-am oprit decât atunci când nu-mi mai simțeam mâna de la atâta scris. Am ieșit din examen după 4 ore și după o autoevaluare drastică, chiar foarte drastică a ceea ce scrisesem am ajuns la nota 8. După câteva zile se afișază rezultatele și aflu că am luat 9.55 și că sunt a cincea din 370 de persoane. Asta înseamnă titularizarea, ba chiar pe un post în Constanța, post pe care eu îl voi alege pentru că deh, sunt printre primii. Mă gândeasc că am evaluat prost și în ideea de a nu fi dezamăgită după ce aflu rezultatul. În fine, știi cum e psihicul omului în condiții de stres. Iar pentru mine examenul ăsta a fost unul pentru care m-am pregătit și chiar m-am stresat. Iar cine spune că profesorii care nu sunt capabili să ia o notă de titularizare e cel mai mare prost și nu a trecut niciodată printr-un examen de genul ăsta. E adevărat că în orice pădure există uscături și că sunt și oameni care nu au ce căuta acolo, dar hai totuși să nu-i băgăm pe toți în aceeași oală. Si hai să-ți dau doar un exemplu. Ce folos să iei nota maximă la examenul unic dacă tu la clasă ești varză, dacă atunci când apari în fața elevilor nu ești capabili să-i faci să te placă sau să fie atrași de materia pe care o predai?

După aflarea notelor, la alte câteva zile distanță a avut loc ședința publică pentru alegerea unui post titularizabil. Neavând posibilitatea alegerii unui post la grădinița la care sunt de 3 ani, acolo unde sunt copilașii mei, acolo unde m-am obișnuit și unde mă simt bine, am ales ce mi-a convenit la momentul respectiv, și anume un post la grădinița unde mi-am început eu activitatea cu 4 ani în urmă.

Cunoscând metodologia foarte bine, știam ce urmează să fac mai apoi. Urma să fac un dosar în care să atașez toate actele din care reiese activitatea mea din ultimii doi ani. Am făcut, mi s-au parafat toate cele necesare și am depus. Am așteptat și am primit punctajul pentru activitatea mea. 39 de puncte. Multe, bune, folositoare. Sunt a doua pe lista candidaților care doresc detașare.

Sedința pentru această etapă va fi pe 3 septembrie. Până atunci, adică 1 și 2, azi și mâine, trebuie să mă prezint acolo unde eu sunt titulară. Nimic de comentat, o fac, mă prezint cu bombonele și cu cafeluță că na, le cunosc pe doamnele de acolo de atâta timp, doar acolo am fost “inițiată” într-ale învățământului. Mă prezint la ora 9 pentru că așa știu eu că te prezinți în prima zi. Nu eu am făcut regula asta ci e de mult, transmisă din generație în generație. Urma să fie o zi de complezențe,”De la ce grădiniță vii?”, “Ce ai mai făcut?”, “Dar vaaaai, cât ai slăbit!” sau “Maică, o duci bine… Parcă te-ai mai împlinit un pic!”. Discuții d-alea de se poartă între femei, știți voi. Chestii de socializare.

Ajunsă acolo am anunțat că eu, practic, sunt în vizită și că punctajul pe care îl am îmi permite să-mi iau postul pe care mi-l doresc, să continui activitatea cu copiii mei și să fiu mai aproape de casă. Între timp, cum ziceam mai sus, momente intense de socializare. Așa am aflat atmosfera din grădiniță, am aflat cum se poartă directorul cu cadrele didactice. Nu m-a șocat mare lucru până în momentul în care mi s-a spus cum se adresează directorul, care este o EA. Apelative de genul “pizdulice” sau “capră” nu lipsesc din meniul zilnic, aberațiile și prostia de asemenea. Sincer, îmi este mie jenă că în sistemul ăsta există astfel de oameni care după părerea mea sunt de cea mai proastă factură și nu își merită locul în societate. Cred că e o dovadă maximă de curaj să stai la dispoziția unei astfel de persoane în condițiile în care tu chiar te-ai stresat și ai meritat jobul acela. E inadmisibil ca un om de genul ăsta să-ți scoată peri albi de la o vârstă atât de fragedă.

Mă bucur doar că nu o să am de a face cu ea și că mai am o singură zi de mers pe acolo. Mă întorc la ceea ce deja apreciez de 1000 de ori mai mult și înainte să îmi bat capul pentru orice prostie, mă voi gândi că poate exista și mai rău.

Sursă foto: jacomstephens.vox.com și istockphoto.com

Așa…să revenim. Există deja 2 bloguri pe care comentariile mele sunt în moderare. Eu nu prea comentez, citesc, îmi spun părerea în gând, o aud doar eu, dar de scris un comentariu pe un blog….sanchi.

Zilele astea m-a apucat să-mi expun părerea. Si m-am ales cu… moderarea. Acu mă gândesc eu că ori oamenii ăia sunt plecați în vacanță, ori sunt eu prea tâmpită și am lăsat comentarii prea rele pentru a fi publicate. Adevărul e că… da, comentariile sunt rele  

Dacă nu mi le publică ăia, le pun eu pe aici cu tot cu link

Ah, m-am trezit cu fața la cearceaf și cu telefonul sunând și vorbind (da telefonul meu vorbește adică îmi spune cine mă sună) și d-aia sunt acum așa revoltată.