Archive for the Category »Unii... «

Incompetenţă + nesimţire crasă

Ieri mă duc la BT să-mi iau un pin nou pentru a putea reinstala minunatul certificat ce-mi permite accesul la aplicaţia BT24 şi o parolă nouă. Ghici ce primesc???? 2 parole. Ce naiba să fac cu ele? Cu care din ele mă loghez? Unde e pin-ul? S-a pierdut pe drumul dintre Cluj (acolo unde e sediul central al Băncii Transilvania) şi Constanţa. E a enşpe miia oară când Bt mă dezamăgeşte. Păcat că mă ţine legată de ei un salariu pe care îl primesc pe un card emis de ei. Am fost obligată şi acum îmi vine să mă iau şi de aia care a ales banca, dar mă abţin pentru că mai vreau salariu. Povestea pe larg aici.

Azi, Ionuţ se duce să-şi ridice certificatul de înregistrare pentru PFA şi dă peste “dosarul respins” pe motiv de nerecunoaştere la nivel naţional a diplomei de competenţe. Bă, dă-o dracu de treabă. Am făcut două drumuri la doamna jurist a ONRC-ului. Cu atitudinea ei de “Bă, eu sunt tare aici, ia vezi cum vorbeşti cu mine!“, nu a fost în stare să ne atenţioneze asupra diplomei din dosar. Trebuia să aştepţi o săptămână ca să afli că ai dat nişte bani şi ai pierdut timpul aiurea făcând un curs la nişte neni “informaticieni”. Păi în condiţiile astea mă duc naibii şi mă fac jurist că aş putea şi eu să-mi dau cu părerea despre un dosar şi după fiecare fraier care îmi vede moaca plictisită aş striga NEEEEEXT.

Două zile diferite, două tute incompetente. Aştept să o văd pe a treia. Sper sa nu fie azi.

Cum naiba să nu iubeşti România?!

Am vecini

Nu că până acum nu aș fi știut, mă întâlneam cu ei în scara blocului, eu urcam, ei coborau sau ei urcau și eu coboram. Dar zilele astea mi s-a confirmat că am vecini. De ce abia acum? Pentru că pute în baie. Pute rău de tot!!! Un miros de hoit, de toaletă publică. Împițiciune. Nașpa.

După ce timp de o lună de zile am bătut în zadar la ușa vecinei de deasupra pentru că avea grijă să îmi umezească bine de tot tavanul băii, din care dacă nu și-ar fi reparat treburile pe acolo, cred că ajungeam să colectez apă pentru mâț sau poate chiar să-mi fac duș. In fine, se pare că a reparat și acum mai curge puțin. Tot e bine, decât deloc. N-aș vrea să mă simt neglijată.

Așaaaaa… Zilele astea am simțit un miros ciudat în baie. Ciudat, la modul nașpa, grețos, împuțit. Am căutat sursa, am zic că Mâț își face nevoie fiziologice pe unde nu trebuie, dar el e băiat deștept și știe că nu trebuie să încalce regulamentul. Nu era el, m-am uitat și nimic. Am închis fereastra din baie în ideea ca poate a crăpat vreun animal între blocuri și acum e în perioada de descompunere, dar mirosul persistă, precum coafura ce rezistă în intemperiile vremii. Am dezinfectat, am folosit subsanțe frumos mirositoare, bețișoare parfumate, esențe volatile dar fără nici un rezultat pentru perioadă mai mare de o oră.  Așadar nu-mi rămâne decât să cred că mirosul vine de la vecini și mai degrabă de la vecina de sus pentru că având 2 pisici și un cățel că și colegi de apartament….

Acum, că am eu nasul defect și simte mirosuri foarte bine sau chiar pute, rămâne să aflu. Dar, având în vedere că vecina mea mută mobila prin casă la 2 noaptea, la 7 dimineața în week-end are câte ceva de făcut, ceva-ul ăla care produce un zgomot de îi trezește și pe morții din cimitir, nu numai pe mine care mă aflu la câțive metri de ea, iar ceva-l care produce zgomot se potolește cam pe la 10-11 când mă trezesc pe bune pentru că nu mai suport, șlefuiește zilnic prin camere (chiar și acum, când scriu acest post, se aude un fâș fâș în dormitorul ei) cred că e aiurea să-mi bănuiesc nasul de defecte.

Tu crezi minciuna pe care o spui?

Frate/soro, eu în viața asta a mea am învățat o chestie. Decât să minți prost mai bine nu o face, dacă nu știi să minți în așa fel încât să crezi chiar tu ce spui, mai bine las-o baltă. Nu-ți mai bate capul și spune adevărul.

Eu pefer să spun adevărul decât să fiu prinsă cu minciuna în secunda următoare și apoi să am parte de priviri lungi ca la muzeu. Altora le place să fie priviți așa și nu cred ceea ce spun. NAȘPA!

Category: Unii..., Urăsc  3 Comments

Încă unul a murit

Prima mea dragoste a murit.

Cu ani în urmă, când am dat de MCM și mai apoi MTV am dat și de el, Stefănel, solistul Boyzone, boyband al adolescenței mele. A fost dragoste la prima vedere. Eu l-am văzut, că el… nici nu știa de existența mea. Urmăream fiecare apariție, fiecare sunet pe care îl spune, știam că e frumos ca din cutie scos. Citeam tot ce apărea despre el și la un moment dat totul s-a rupt. Am aflat că e gay. Atunci am dat dracu tot ce-mi plăcea la el și am zis că trebuie să revin cu picioarele pe pământ și să mai las naibii vedetele astea. De atunci, după ce eu am renunțat la marea dragoste, Boyzone nu a mai apărut cu nici un clip nou, poate doar câte o melodie veche pe la vreun post de radio, știri despre ei… canci și îmi place să cred că eu sunt cea din cauza căreia au dispărut de pe piață.   Deh, mă mint și eu cum pot.

Azi, aflu că Stefănel a murit în condiții necunoscute. Așa am mai auzit și eu de Boyzone în ultimii 10 ani. Dacă nu se întâmpla asta probabil că aș fi stat și acum fără să dau doi bani pe prima mea iubire.