Archive for the Category »Unii sunt “speciali” «

Vacanțe ieftine pentru români zgârciți

Așadar… Spuneam mai devreme de unii oameni nerealiști. Să vă povestesc.

Am o prietenă care a  rugat o altă prietenă, cea cu care eu ba mă cert, ba mă împac , să-l roage pe prietenul ei, care lucrează în turism, să-i găsească celei dintâi prietene un sejur undeva în Europa. Nimic neobișnuit în asta, vei spune… Așa zic și eu. Însă în momentul în care alegi să pleci în vacanță stabilești o destinație, un buget, o perioadă, ai o idee și asupra a ceea ce vrei să găsești în locul în care vrei să ajungi și alte chestii de genul ăsta.

Așa… Prietena asta a noastră știa ce vrea, unde vrea și mai ales cam cât să o coste întreaga aventură. Pe scurt… o săptămână la început de august, 2 persoane în Croația cu cazare și 3 mese pe zi trebuiau să coste undeva la 120-150€ de persoană. Ne-am minunat, ne-am hâhâit și am lucrat mai departe.

Ce oameni frate! În ziua de azi când nici în România nu găsești așa prețuri, unii vor vacanțe în țări scumpe ce bani puțini. Eh, zgârciți sau poate doar neinformați. Asta așa… ca să nu fiu rea!

Incompetența, incompetenții și funcțiile pe care le ocupă

Se știe că peste tot în lume trebuie să existe un incompetent. Dar atâția incompetenți ca în țara asta nu cred că există nicăieri.

Mai rău e când acești oameni ocupă funcții importante într-o companie. Când de ei depinde bunul mers al lucrurilor, eficiența și randamentul angajaților sau al subordonaților e grav. De ce să nu fim practici și să cerem omului să-și facă treaba? De ce să îi ceri să facă rapoarte inutile, rapoarte care nu scot NIMIC în evidență, de ce îi dai termen de ~24 de ore pentru aceste rapoarte când știi că angajatul nu le va face? Doar ca să te afli în treabă, tu ca “șef”?

De ce să umilești oamenii punându-i în situații jenante? Vreți un exemplu? Șeful își pune subalternul să curețe o curte de iarbă cu ajutorul unei forfecuțe de mărime mijlocie. Cam ca aceea pe care o folosesc copiii de grădiniță în activitățile lor practice, și toate acestea se întâmplă pe o căldură infernală (~30°). Eh, ca șef te simți superior lor, și în mintea ta bolnavă consideri că asta e o modalitate de a le transmite că trebuie sa te respecte.

Ce fel de om ești tu dacă nu ești în stare să schimbi un cartuș de xerox? Adică … știi cum se face, dar nu TREBUIE să o faci tu când ai atâția angajați! Îți cam pică rangul dacă te înjosești într-atât încât să pui tu cu mânuța ta finuță un cartuș… Cum te poți numi manager daca tu îți pui colegii, DA colegii, pentru că asta îți sunt, să îți redacteze un text în WORD?

Și astea sunt doar câteva dintre exempele pe care le-am găsit acum. Ele sunt multe…

Hello, trezirea!!!! Managerul nu e omul care doar stă în spatele biroului și dă comenzi. El trebuie să se implice  în întreaga activitate pentru ca lucrurile să mergă bine. El trebuie să facă echipă cu cei pe care în coordonează și nu să se creadă superior lor.

Mă gândesc așa… Când un om nu e sigur pe cunoștințele sale sau e conștient că nu poate conduce o echipă, singura lui soluție este să atace, să amenințe sau să umilească. Așa consideră că își impune respectul, ceea ce e TOTAL GREȘIT.

Mama rămâne mama

O întrebare am şi eu. Nevinovată.

Cum poţi să-i interzici unei mame să-şi vadă copilul? Oricât de mult ai urî-o, de ce i-ai interzice să-şi vadă copilul? Nu eşti instanţă, nu ai nici o hotărâre judecătorească în acest sens, de ce îi interzici asta ?

Sunt nervoasă

Pentru că există imbecili care cred că totul li se cuvine, care nu fac nimic pentru a merita ceva, care se consideră cei mai deștepți, frumoși și împliniți oameni de pe pământ, pentru că acuză pe nedrept, fără a avea un argument sau un motiv bine întemeiat.

Sunt nervoasă pentru că unii sunt avantajați sau favorizați, pentru că trebuie TOT timpul să “lași de la tine” pentru a nu isca scandal, pentru că părerea ta nu contează, pentru că nu ai intimitate acolo unde ar trebui să fie.

Sunt nervoasă!!!!!