Păi e nașpa, având în vedere că pe unii îi mănâncă în cur să vorbească fără să gândească.
Dintr-o greșeală pur omenească, vreau eu să cred, deși bănuiesc că nu e chiar așa, dar îmi cam place să mă mint, am aflat pur întâmplător niște treburi. Nu tocmai plăcute pentru mine…
Unii chiar spun lucruri imbecile, lucruri fără temei.
Frate, nu știi să folosești internetul ca să verifici o informație?! Atunci taci dracu’ din gură și nu împrăștia prostii în stânga și-n dreapta.
Cât de nebun trebuie să fii ca să te numești “Al României”? Trebuie să fii prinț ca să-ți pui numele ăsta? Acum că toate jurnalele vuiesc cum că prințesa de 56 de ani (doamna Al României) e însărcinată în 3 luni și că va naște în România, mă gândesc dacă pe moștenitor îl va chema Prințul tra la la Al României. Chiar că o să râd atunci 
O fi fake buletinul ăsta? Sau e pe bune?!
Așadar… Spuneam mai devreme de unii oameni nerealiști. Să vă povestesc.
Am o prietenă care a rugat o altă prietenă, cea cu care eu ba mă cert, ba mă împac 
, să-l roage pe prietenul ei, care lucrează în turism, să-i găsească celei dintâi prietene un sejur undeva în Europa. Nimic neobișnuit în asta, vei spune… Așa zic și eu. Însă în momentul în care alegi să pleci în vacanță stabilești o destinație, un buget, o perioadă, ai o idee și asupra a ceea ce vrei să găsești în locul în care vrei să ajungi și alte chestii de genul ăsta.
Așa… Prietena asta a noastră știa ce vrea, unde vrea și mai ales cam cât să o coste întreaga aventură. Pe scurt… o săptămână la început de august, 2 persoane în Croația cu cazare și 3 mese pe zi trebuiau să coste undeva la 120-150€ de persoană. Ne-am minunat, ne-am hâhâit și am lucrat mai departe.
Ce oameni frate! În ziua de azi când nici în România nu găsești așa prețuri, unii vor vacanțe în țări scumpe ce bani puțini. Eh, zgârciți sau poate doar neinformați. Asta așa… ca să nu fiu rea! 
Se știe că peste tot în lume trebuie să existe un incompetent. Dar atâția incompetenți ca în țara asta nu cred că există nicăieri.
Mai rău e când acești oameni ocupă funcții importante într-o companie. Când de ei depinde bunul mers al lucrurilor, eficiența și randamentul angajaților sau al subordonaților e grav. De ce să nu fim practici și să cerem omului să-și facă treaba? De ce să îi ceri să facă rapoarte inutile, rapoarte care nu scot NIMIC în evidență, de ce îi dai termen de ~24 de ore pentru aceste rapoarte când știi că angajatul nu le va face? Doar ca să te afli în treabă, tu ca “șef”?
De ce să umilești oamenii punându-i în situații jenante? Vreți un exemplu? Șeful își pune subalternul să curețe o curte de iarbă cu ajutorul unei forfecuțe de mărime mijlocie. Cam ca aceea pe care o folosesc copiii de grădiniță în activitățile lor practice, și toate acestea se întâmplă pe o căldură infernală (~30°). Eh, ca șef te simți superior lor, și în mintea ta bolnavă consideri că asta e o modalitate de a le transmite că trebuie sa te respecte.
Ce fel de om ești tu dacă nu ești în stare să schimbi un cartuș de xerox? Adică … știi cum se face, dar nu TREBUIE să o faci tu când ai atâția angajați! Îți cam pică rangul dacă te înjosești într-atât încât să pui tu cu mânuța ta finuță un cartuș… Cum te poți numi manager daca tu îți pui colegii, DA colegii, pentru că asta îți sunt, să îți redacteze un text în WORD?
Și astea sunt doar câteva dintre exempele pe care le-am găsit acum. Ele sunt multe…
Hello, trezirea!!!! Managerul nu e omul care doar stă în spatele biroului și dă comenzi. El trebuie să se implice în întreaga activitate pentru ca lucrurile să mergă bine. El trebuie să facă echipă cu cei pe care în coordonează și nu să se creadă superior lor.
Mă gândesc așa… Când un om nu e sigur pe cunoștințele sale sau e conștient că nu poate conduce o echipă, singura lui soluție este să atace, să amenințe sau să umilească. Așa consideră că își impune respectul, ceea ce e TOTAL GREȘIT.
