Archive for the Category »Things about my work «

Evaluări, evaluări, evaluări

În fiecare zi, în zorii zilei, sosea la serviciul său FURNICUȚA productivă şi fericită în felul ei. Acolo îşi petrecea zilele Furnicuţa; muncea, muncea cu spor şi cânta veselă. Ea era fericită şi firma mergea foarte bine. Dar, BONDARUL, director general al firmei unde lucra Furnicuţa, a considerat că nu era posibil ca aceasta să lucreze de capul ei, aşa că a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multă experienţă.
Prima preocupare a Scarabeului supraveghetor a fost să organizeze munca Furnicuţei, şi a pus-o să facă rapoarte de activitate zilnic. În curând a fost necesară angajarea unei secretare pentru a-l ajuta pe Scarabeu la citirea şi înregistrarea rapoartelor Furnicuţei. Aşa că au angajat o Păienjeniță care organiza actele şi răspundea la telefon. Între timp, Furnicuţa productivă şi fericită muncea, muncea, muncea…
BONDARUL, directorul general, era foarte mulţumit de rapoartele date de SCARABEU, aşa că a mai cerut statistici, indicatoare de gestiune şi pronosticuri. Atunci a fost nevoie de angajarea unui GÂNDAC, asistent pentru supraveghetor… şi a mai fost nevoie de un nou calculator şi de o imprimantă color. Curând, Furnicuţa productivă şi fericită a început să se plângă de toată hârţogâraia şi de toate rapoartele pe care trebuia să le facă. Cântecul ei nu mai era la fel de vesel ca înainte.
BONDARUL, văzând aceasta, a considerat că trebuie să ia măsuri. Aşa că a creat postul de şef de departament, acolo unde lucra Furnicuţa productivă şi fericită. Postul i-a revenit unui GREIERE, care şi-a făcut un birou nou, modern şi echipat corespunzător. Noul şef de departament avea nevoie de un asistent, care să îl ajute în pregatirea planului strategic şi al bugetului pentru departamentul la care lucra Furnicuţa productivă şi fericită.
Furnicuţa nu mai cânta ca înainte, şi era din ce în ce mai stresată. Într-o zi, directorul general, uitându-se peste cifre, şi-a dat seama că departamentul unde lucra Furnicuţa nu mai era la fel de rentabil ca înainte. Aşa că a angajat-o pe BUFNIŢĂ, consultant de specialitate, pentru un diagnostic.
Bufniţa a stat 3 luni la firmă; în urma studiilor făcute a tras următoarea concluzie: “Departamentul are prea mult personal…” Aşa că, urmând sfatul specialistului, s-a făcut o reducere de personal. Furnicuța a fost prima pe listă, deoarece era nemulţumită mereu…

Morala: Nici să nu-ţi treacă prin cap să fii o Furnicuţă productivă şi fericită. E de preferat să fii incompetent şi nefolositor. Incompetenţii nu au nevoie de supraveghetor… – toată lumea îşi dă seama de ce. Şi dacă, în ciuda “eforturilor” tale, eşti productiv, să nu arăţi pentru nimic în lume că eşti fericit. Asta nu ţi se va ierta! Dar dacă, în ciuda celor de mai sus, te încăpăţânezi să fii o FURNICUŢĂ PRODUCTIVĂ ŞI FERICITĂ, lucrează pe cont propriu, astfel încât să nu ţii în cârcă bondari, scarabei, păianjeni, gândaci, greieri şi bufniţe în felul acesta.

PS: Înlocuiți, vă rog cuvântul furnicuță cu PROFESOR, bondar cu MINISTRUL EDUCAȚIEI și greier, scarabeu etc -INSPECTORI

Povestea este scrisă de Codrutu, utilizator al forumului edu.ro. Cam așa văd cadrele didactice situația actuală din sistemul de învățământ românesc.

Cum e cu munca?

Păi e nașpa, având în vedere că pe unii îi mănâncă în cur să vorbească fără să gândească.

Dintr-o greșeală pur omenească, vreau eu să cred, deși bănuiesc că nu e chiar așa, dar îmi cam place să mă mint, am aflat pur întâmplător niște treburi. Nu tocmai plăcute pentru mine…

Unii chiar spun lucruri imbecile, lucruri fără temei.

Frate, nu știi să folosești internetul ca să verifici o informație?! Atunci taci dracu’ din gură și nu împrăștia prostii în stânga și-n dreapta.

How stupid are you people?

Am revenit…

Mda… cam mult timp trecu de când nu am mai  scriu și eu măcar un rând, dar din lipsa timpului m-am văzut nevoită să las baltă blogul un pic. Eh, acum cu note mari și forțe proaspete mă pun pe scris.

Am de scris despre oameni nerealiști, despre cât de naivă (ca să nu zic proastă de-a binelea) sunt eu și despre cum mă car eu peste câteva ore la Liberty Parade (for the first time in my life ).

Incompetența, incompetenții și funcțiile pe care le ocupă

Se știe că peste tot în lume trebuie să existe un incompetent. Dar atâția incompetenți ca în țara asta nu cred că există nicăieri.

Mai rău e când acești oameni ocupă funcții importante într-o companie. Când de ei depinde bunul mers al lucrurilor, eficiența și randamentul angajaților sau al subordonaților e grav. De ce să nu fim practici și să cerem omului să-și facă treaba? De ce să îi ceri să facă rapoarte inutile, rapoarte care nu scot NIMIC în evidență, de ce îi dai termen de ~24 de ore pentru aceste rapoarte când știi că angajatul nu le va face? Doar ca să te afli în treabă, tu ca “șef”?

De ce să umilești oamenii punându-i în situații jenante? Vreți un exemplu? Șeful își pune subalternul să curețe o curte de iarbă cu ajutorul unei forfecuțe de mărime mijlocie. Cam ca aceea pe care o folosesc copiii de grădiniță în activitățile lor practice, și toate acestea se întâmplă pe o căldură infernală (~30°). Eh, ca șef te simți superior lor, și în mintea ta bolnavă consideri că asta e o modalitate de a le transmite că trebuie sa te respecte.

Ce fel de om ești tu dacă nu ești în stare să schimbi un cartuș de xerox? Adică … știi cum se face, dar nu TREBUIE să o faci tu când ai atâția angajați! Îți cam pică rangul dacă te înjosești într-atât încât să pui tu cu mânuța ta finuță un cartuș… Cum te poți numi manager daca tu îți pui colegii, DA colegii, pentru că asta îți sunt, să îți redacteze un text în WORD?

Și astea sunt doar câteva dintre exempele pe care le-am găsit acum. Ele sunt multe…

Hello, trezirea!!!! Managerul nu e omul care doar stă în spatele biroului și dă comenzi. El trebuie să se implice  în întreaga activitate pentru ca lucrurile să mergă bine. El trebuie să facă echipă cu cei pe care în coordonează și nu să se creadă superior lor.

Mă gândesc așa… Când un om nu e sigur pe cunoștințele sale sau e conștient că nu poate conduce o echipă, singura lui soluție este să atace, să amenințe sau să umilească. Așa consideră că își impune respectul, ceea ce e TOTAL GREȘIT.