Copiii mei discutau azi despre politică. Şi cu urechile ciulite la ei, aud:
“Băsescu e un preşedinte foarte rău care taie din salariile părinţilor”
“Eu l-am văzut pe Geoană şi avea un nas aşaaaaaaa (n.r. Pinocchio). Geoană e un prostănac pentru că a pierdut toate alegerile.”
Nu am intervenit. Doar am notat ca să nu uit. Şi mă gândeam eu că dacă şi copiii de 5 ani ştiu toate chestiile astea, distinşii domni amintiţi mai sus s-au făcut de căcuţă răăăăău de tot.
Mor de somn, dar trebuie sa finalizez programul pentru serbarea finalului de an şcolar (preşcolar în cazul nostru). Şi tot căutând eu cântecele acolo unde le caută şi copiii mei, pe google, dau de un blog care m-a distrat aşa tare, că am cam uitat de somn.
Primele 1001 de nopţi… Ada, mămica, povesteşte despre aventurile Irinei de la grădi şi despre felul în care la 2 ani şi un pic te desparţi de părinţi pentru câteva ore pe zi pentru a sta la serviciul tău.
Chiar dacă nu s-a mai scris nimic de ceva vreme, merită să citiţi ce e în mintea unui copil. Zilnic am parte de chestii care mă suprind din partea copiilor. Din septembrie o iau de la capăt. Din nou grupa mică. Aşa…ca Ina. 
La grădi. Am considerat că tradiţia trebuie păstrată şi am decis că azi trebuie să vopsim ouă. Eu şi copiii. Am încercat o metodă nouă, nu am făcut până acum asta, dar mă mândresc cu copilaşii mei pentru că s-au străduit să lucreze frumos. Si uite ce a ieşit din mânuţele lor.
Am folosit hârtiâ creponată tăiată fâşii de 2-3 cm şi oţet. Evident, şi ouă fierte pe care le-am ţinut în apă caldă până am început să lucrăm.
Am pulverizat ouăle cu oţet, le-am “îmbrăcat” cu mai multe straturi de hârtie creponată de mai multe culori ca să fie cât mai vesele şi le-am lăsat la uscat. Norocul nostru că a fost un soare foarte frumos azi şi am reuşit să uscăm ouăle până la prânz ca să le putem “dezbrăca” de straturile de hârtie şi să le dăm cu luciu ca să fie şi mai frumoase.
Eh, am avut parte numai de laude, iar copiilor le-a plăcut atât de mult să le lucreze că la un moment dat nu mai voiau să-şi cureţe vopseaua de pe mâini. 
Eu de când muncesc ştiu un lucru care mi-a intrat bine în cap şi pe care o să-l scot decât dacă îmi crăpi ţeasta probabil. Acela este că problemele personale mi le rezolv în afara orelor de program de la serviciu. Nu ştiu dacă e bine sau nu, dar eu aşa gândesc. Nu încurc pe nimeni şi nici nu îmi schimb programul după cum bate vântul. Nu sunt absurdă, dacă e vreo chestie urgentă ce nu suportă amânare e normal să ceri ajutorul colegilor. Dar, să-ţi anunţi colegii cu o oră înainte de terminarea programului de lucru că tu nu poţi să ajungi e un pic aiurea pentru cel care trebuie să te înlocuiască. Nu contează că poate şi-a făcut program, el trebuie să şi-l schimbe pentru a te înlocui. Şi dacă ar fi prima dată aş trece cu vederea…
Dar încep să mă obişnuiesc cu eticheta pe care mi-am pus-o. Aceea de fraieră care nu comentează.
