Mor de somn, dar trebuie sa finalizez programul pentru serbarea finalului de an şcolar (preşcolar în cazul nostru). Şi tot căutând eu cântecele acolo unde le caută şi copiii mei, pe google, dau de un blog care m-a distrat aşa tare, că am cam uitat de somn.
Primele 1001 de nopţi… Ada, mămica, povesteşte despre aventurile Irinei de la grădi şi despre felul în care la 2 ani şi un pic te desparţi de părinţi pentru câteva ore pe zi pentru a sta la serviciul tău.
Chiar dacă nu s-a mai scris nimic de ceva vreme, merită să citiţi ce e în mintea unui copil. Zilnic am parte de chestii care mă suprind din partea copiilor. Din septembrie o iau de la capăt. Din nou grupa mică. Aşa…ca Ina.
La grădi. Am considerat că tradiţia trebuie păstrată şi am decis că azi trebuie să vopsim ouă. Eu şi copiii. Am încercat o metodă nouă, nu am făcut până acum asta, dar mă mândresc cu copilaşii mei pentru că s-au străduit să lucreze frumos. Si uite ce a ieşit din mânuţele lor.
Am folosit hârtiâ creponată tăiată fâşii de 2-3 cm şi oţet. Evident, şi ouă fierte pe care le-am ţinut în apă caldă până am început să lucrăm.
Am pulverizat ouăle cu oţet, le-am “îmbrăcat” cu mai multe straturi de hârtie creponată de mai multe culori ca să fie cât mai vesele şi le-am lăsat la uscat. Norocul nostru că a fost un soare foarte frumos azi şi am reuşit să uscăm ouăle până la prânz ca să le putem “dezbrăca” de straturile de hârtie şi să le dăm cu luciu ca să fie şi mai frumoase.
Eh, am avut parte numai de laude, iar copiilor le-a plăcut atât de mult să le lucreze că la un moment dat nu mai voiau să-şi cureţe vopseaua de pe mâini.
În ultima vreme nu am mai dat pe aici. Sunt proprietăreasă de blog cică. Vaaai de capul meu!
Nu am avut timp şi chef să mai scriu. Dar nu am stat degeaba. Scriam cu ceva posturi înainte că cea mai importantă dorinţă ar fi sănătatea. Scriam despre cineva cu probleme de sănătate. Eh, nu doar am scris, dar împreună cu colegele mele de la grădi ne-am propus să organizăm o acţiune prin care să strângem câţiva bănuţi pentru Geanina. Si am organizat-o aşa de bine că în 4 ore s-au strâns peste 2000 de euro doar din mărţişoarele şi felicitările pe care copiii le-au confecţionat şi din dorinţa lor de a participa la spectacolul umanitar. Mulţi pici au dansat, au cântat, au spus poezii au arătat ce ştiu ei mai bine să facă şi s-au distrat alături de educatoarele lor doar pentru o cauză nobilă.
Noroc cu CTV, o televiziune constănţeană, că a mediatizat evenimentul şi pot să vă arăt cum a fost.
Am ajuns și la 1 decembrie. Mai e o lună până vine 2010 și realizez că anul ăsta nu am avut timp să scriu pe blog. Nu am avut nici chef și doar ca să pun filmulețe de pe youtube (deși am pus câteva ) am zis că nu e cazul.
Așadar urmează o lună faină care începe cu o zi liberă și cu certitudinea că voi lua un salariu cu 15,5% mai mic decât în alte luni ale anului. De mine o luăm de la capăt cu repetiții pentru serbarea de Crăciun, cu colinde noi pe care în 3 săptămâni trebuie să le învățăm, cu expresii în limba engleză, expresii specifice perioadei sărbătorilor, o să-l aștept pe Moș Nicolae cu ghetele curate că doar nu degeaba am fost cuminite un an întreg, o să-l aștept și pe Moș Crăciun pentru că și pentru asta am fost cuminte. Deci Moșilor, ați auzit, da? Am fost cuminte! Poate vă faceți că plouă!
Ah, da! Am început deja să ascult colinde. Nu pentru că mi-ar plăcea ci pentru că o cere meseria. Am spus că trebuie să învăț cu copiii colinde noi că de cele vechi ne-am cam săturat. Așa… și i-am schimbat wallpaperul lui Bombonel, iar mâine o să-l schimb și la grădi. Pe Cenușăreasa o trimitem la SPA să se pregătească pentru sărbători și aducem un peisaj sau vedem noi ce pe desktop.
Ce, nu are logică ce am scris? Nu-i nimic… nici în capul meu nu e prea multă ordine
ci pentru că o cere meseria. Am spus că trebuie să învăț cu copiii colinde noi că de cele vechi ne-am cam săturat. 
