Dar de câteva zile mă tot gândesc la o chestie şi mă roade curiozitatea. Cum să-mi recompensez copiii altfel decât prin metoda clasică şi anume bulina roşie (care fie  vorba între noi, nu mai are niciun farmec). Cum să-i pedepsesc altfel decât cu aceeaşi metodă clasică, bulina neagră, care nu mai are niciun efect asupra copiilor. Aceste două metode mă fac să consum hârtie degeaba.

Să ne înţelegem, vorbesc despre copii de 4-5 ani, nu despre elevi de şcoală primară, generală sau despre creşă. Nu toţi înţeleg că au greşit atunci când li se explică, mai ales dacă acasă li se iartă orice prostie pe care o fac, sau dacă sunt mici şantajişti şi părinţii cedează în faţa  inocenţei copiilor. Departe de mine gândul de a generaliza, există şi părinţi fermi, cunosc destui, dar există şi părinţi care nu se pot impune în faţa celor mici.

Hai să vă dau un exemplu. Vine copilul la grădi şi dintr-un motiv numai de el ştiut sau pentru că dispune de prea multă energie îşi loveşte un coleg, îl împing, aleargă, strică jucăriile altora, desenează pe mobilier şi nu pe hârtia pe care i-o dau eu, vorbeşte urât, în ansamblu, are un comportament nepotrivit în grupul din care face parte. Eu nu pot să tolerez un astfel de comportament şi nu îi pot lăsa pe ceilalţi să asiste la scene de genul ăsta. Ii explic cu ce a greşit dacă e prima dată când o comite. Dacă nu înţelege şi repetă greşelile, cum ar trebui să acţionez în condiţiile în care bulina neagră pe lângă că nu îşi mai are rostul pentru că “mami nu se supără că am primit-o”, “o arunc când mă duc acasă”, nici nu am voie să o aplic, pentru că mami se simte ofensată că a luat puişorul bulină neagră sau pur şi simplu consideră că i-a fost umilit copilul.

Ce alte metode de pedeapsă aş putea folosi? Păi pot pune copilul pe scăunel 5 minute neavând voie să se joace cu ceilalţi, dar asta ar putea fi considerată izolare, ceea ce nu e tocmai potrivit pentru un copilaş. Aş putea să-l dau exemplu negativ celorlalţi, dar nici nu se pune problema pentru că asta e umilinţă. Sau pur şi simplu aş putea să-l las să se desfăşoare punându-şi în pericol sănătatea. Dar având în vedere că în învăţământul preşcolar se lucrează cu 28 de copii în grupă şi nu este vorba de un singur copil cu un comportament asemănător celui se mai sus, trageţi voi concluziile. Stiu, cei care au copii, vor spune: “Eşti acolo, găseşte metode!” Dar cei care au copii ştiu că în orice tratat de psihologie a copilului, pedeapsa este permisă? Nu mă înţelegeţi greşit, nu sunt de acord cu bătaia, nu agreez metoda asta de educare a copiilor, dar consider că fiecare pitic trebuie să fie conştient că atunci când greşeşte grav sau repetat, o pedeapsă îl aşteaptă.

Cu recompensele cred că toată lumea e de acord. Dar când ofer eu recompense? Doar atunci când ele sunt meritate. Ce recompense folosesc? Aprecierea verbală care are cel mai mare impact asupra copiilor şi bulina roşie, dar şi-a pierdut din credibilitate şi nu mai e ceea ce ar trebui să fie, poate pentru că în decursul timpului a fost folosită excesiv de unii. Diploma, atunci când e cazul!

Dar degeaba folosesc eu metode de recompensă doar când sunt meritate, dacă ele nu sunt apreciate şi menţinute şi de către cei care se presupune că au cel mai mare impact asupra copiilor, de către părinţii lor. De asemenea, degeaba fac eu mustrări verbale dacă atunci când a ieşit pe uşa grădiniţei, părintele nu insistă să-i explice copilului cu ce a greşit şi de ce nu ar mai trebui să o facă.

In şcoală, tu ca profesor, eşti instruit să lucrezi cu 15 copii în grupă. Când numărul este dublu ai momente în care cedezi. Când părinţii nu înţeleg că au copii năzdrăvani, este şi mai greu. Când ei nu continuă acasă, ce începi tu la grădi, simţi că munceşti degeaba. Stiu că sunt familii în care nu există conceptul de pedeapsă. Am de gând să invit câte un părinte în grupă şi să încerce să îi înveţe pe pitici un cântecel sau o poezie. Sper să nu primesc bulină neagră pentru asta pentru că m-aş simţi umilită!

Ei, în seara asta a apărut domnul ministru Funeriu pe post, să clarifice unele lucruri.

1. La 1 septembrie 2012, toţi copiii care au împlinit 6 ani merg la CLASA PREGÅTITOARE

2. Inscrierile oficiale încep în luma martie 2012, probabil la 1, nu a specificat asta şi se fac la şcoală. Inscrierile se fac electronic. Nu părinţii le fac electronic, nu nu…

3. Părinţii au posibilitatea să aleagă orice şcoală doresc pentru copilul lor în limita locurilor disponibile.

4. La CLASA PREGATITOARE vor putea preda educatori sau învăţători după ce au parcurs cursurile de formare specifice acestei clase. Fie vorba între noi, eu încă nu am auzit de aceste cursuri. Poate se vor anunţa până la 1 septembrie.

5. Cursurile CLASEI PREGATITOARE se vor desfăşura în cadrul şcolilor, după cum deja aţi dedus. Sălile vor fi amenajate specific vârstei cu ajutorul finanţărilor de la primărie în mare parte. Restul de la minister. Cel puţin aşa a spus ministrul.

6. Copiii vor învăţa prin joc. Nu se vor juca, aşa cum fac la grădiniţă (?!?!?!?!?), şi nici nu vor învăţă la propriu, aşa cum fac la şcoală. Aşa s-a exprimat domnul ministru. Trebuie să–l contrazic pe Funeriu. La grădi, copiii INVATÅ jucându-se. Deci nu va fi nici o schimbare din punctul ăsta de vedere.

Deocamdată acestea sunt lucrurile care se ştiu cât de cât sigur. Sunt convinsă că multe se vor schimba până la momentul începerii noului an şcolar şi deşi domnul Funeriu spune că mai sunt miiiiiiiiici probleme pe care le-a întâmpinat în sistem, ţin să-l contrazic. Problemele sunt mari. Părinţii nu ştiu ce au de făcut deşi după spusele sale mai e aproximativ o lună până la începerea înscrierilor în şcoli. Directorii, educatorii şi învăţătorii nu sunt informaţi cu privire la această schimbare în sistem şi nu ştiu cum să-i îndrume pe părinţi. Până la acest moment nu era sigur locul unde s-ar fi desfăşurat cursurile clasei pregătitoare, dar acum ştim acest lucru.

Ah, uitasem că începând de mâine, fiecare om din şcoală sau grădiniţă va fi capabil să explice minuţios părinţilor care au nelămuriri cu privire la acest subiect absolut totul. Cum?!?!?! Cu o broşurică pe care ministrul a fluturat-o victorios. Nu ştiu de unde vor veni aceste broşuri, dar mâine toate cadrele didactice vor da explicaţii.

L-am împodobit cu mov şi argintiu ca să fiu şi eu în rând cu lumea, în tendinţe adică. Cică aşa se zice, TENDINŢE!

Vi-l arăt pe ăsta de la grădi pentru că nu ştiu dacă vom avea unul acasă. Încă nu ne-am hotărât în privinţa asta. Nu ştim dacă va fi natural sau plastic, nu ştiu dacă va exista anul ăsta.

Deci… Poftiţi de vedeţi bradul.

-Eu nu vreau prinţese să colorez. Vreau un căţeluş sau un căluţ.

-Dar de ce nu vrei prinţese? Uite, toate fetele mi-au cerut.

-Mie nu-mi plac prinţesele. Eu vreau un căţel pe care să-l colorez.

-Dar de ce nu-ţi plac prinţesele?

-Pentru că nu-mi plac. Nu am văzut niciuna!

-Unde nu ai văzut?

-Nu am văzut niciuna pe stradă!

Ce puteam să-i spun unei fetiţe care priveşte lucrurile atât de realist? Că prinţesele există în poveşti? Asta ştia deja, dar ea nu văzuse niciuna. Deci In mintea ei nu există. A cerut căţel pentru că asta a văzut pe stradă. Adevărul e că la câţi câini sunt prin Constanţa, ar fi culmea să nu0i vadă până şi copiii.

Aşadar, copiii vor lucruri palpabile, vor realitate, nu minciuni de genul prinţeselor şi a cailor verzi pe pereţi.

Bonus:

!!!! It's Friday !!!!!


Sursa foto

Colega mea, Irina, a pus pe FB clipul următor şi am fost uimită cum de am înţeles ce spune cea mică. Iar copila vorbeşte bine. Dacă le legi poţi să-ţi dai seama despre ce se discută. Am avut parte de chestii mai rele pe care le-am înţeles. Pot să mă consider expertă!

În altă ordine de idei, cine vrea să râdă de mine, acum are ocazia să o facă. Nu mă supăr!

Nici bine nu am terminat întrebarea şi primesc răspunsul!

Bunica era SUPEEEEEEEER!

Si totuşi, au doar 4 ani copii mei! 

Pe lângă grămada de elevi, se dă o comisie care înţelege aceste emoţii. Se mai aduc şi doi observatori din cadrul MECTS (Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului- dacă cineva nu ştie cum e cu prescurtările ministerelor)  care vin să observe şi să semnaleze neregulilele, dacă aceste vor fi. În toată gloata asta de oameni mai intră unii, şi anume asistenţii supraveghetori care au rolul de a supraveghea ca totul să se desfăşoare conform metodologiei.

Daaaaar, când oamenii vin să ne demonstreze tuturor ce funcţii au şi să ne intre bine în cap cine-i şeful… lucrurile nu mai stau chiar ok. Asistenţii îşi fac treaba aşa cum e scris în metodologie. Metodologie care nu menţionează faptul că asistentul supraveghetor trebuie să controleze candidaţii şi în chiloţi, la propriu. Ci doar să supravegheze. Eh, domnii observatori, care s-au purtat ca nişte oameni care nu pricep că în şcoala aceea se desfăşoară un examen şi că stă să bubuie de emoţii, fie că elevii ştiu sau nu materia, au avut grijă să le facă elevilor ore fripte. Cum au reuşit? Păi… la fiecare neregulă constatată au zbierat pe holuri şi prin clase, s-au purtat neomeneşte, i-au umilit pe toţi, fie ei elevi, asiatenţi sau membri ai comisiei de examen. Eu nu pot să clasific acest tip de atitudine ca fiind una potrivită “evenimentului”. Mai degrabă aş pune-o alături de comportamente gen “pe tarlaua mea se munceşte cum zic EU”.

Cum a fost eliminat din examen DEGEABA un elev? Simplu!

-Voi 3 ieşiţi afară!

-Păi eu nu am făcut nimic, nu am copiat. De ce să părăsesc sala?

-Toţi 3 sunteţi eliminaţi din examen şi daţi o declaraţie!

-Dar eu nu am copiat, controlaţi-mă, nu îmi veţi găsi nimic din care m-aş putea inspira.

Si vine răspunsul unui observator: “Păi mai aveai un pic şi zburau foile prin clasă!”

Stupefiant!

Nu vreau să fiu înţeleasă greşit. Nu pledez pentru copiat (de orice formă ar fi el) la un examen, nu sunt de acord cu asta. Mi-aş dori să fim corecţi pentru că aşa e normal, fiecare munceşte pentru el şi face ce-l duce capul. Dar să vii şi să faci atâta exces de zel, conştient fiind că ai trecut şi tu prin emoţiile unui examen, oricare ar fi acesta, şi să umileşti atâţia oameni ţipând fără rost şi eliminând pe motive neîntemeiate şi invenţii ale minţii tale mi se pare o atitudine josnică şi neconcordată cu cea a unui cadru didactic ce trebuie să dea dovadă de TACT PEDAGOGIC.

Am văzut ştirea asta la Tv în dimineaţa asta şi m-au apucat dracii. Nu, nu din vina directoarei care a impus condiţi de înscriere la grădiniţă ci din cauza modului cum este interpretată această ştire.
Brusc, directoarea grădiniţei respective este pusă la zid pentru o chestie absolut normală în grădiniţele cu orar prelungit. Pentru cine nu ştie grădiniţa cu orar prelungit înseamnsă că un copil stă acolo de la 8 dimineaţa pâna la 17 după amiază. Deci, acolo i se servesc 2 mese pe zi şi o gustare, costul mesei variind de la grădiniţă la grădiniţă. Iar aceşti bani nu vin nici de la guvern, nici de la preşedinte, nici de la primărie ci de la părinţi. Ei achită costul acestor mese pe care le servesc copiii.

Acum să-mi explice cineva cum va achita un şomer care are un venit de 600 lei/familie, să presupunem, deşi cred că sunt generoasă cu cei 600 lei, costul lunar al unui copil la o grădiniţă cu orar prelungit.

Directoarea învinuită a îndrumat părinţii care au venituri din şomaj spre grădiniţele cu orar normal, unde programul este de la 8 la 12, iar acolo primesc un pacheţel gratuit prin programul iniţiat de Guvern “Lapte şi corn”. Copilul învaţă aceleaşi lucruri într-o grădiniţă cu orar normal ca şi în cea cu orar prelungit. Dar deh, presa a văzut doar că directoarea impune, discriminează şi marginalizează. Nu vede şi alte aspecte alea problemei. Ştim să aruncăm cu noroi când nu avem ştiri. Hai să facem un scandal monstru dintr-o normalitate.

De mâine încep lucrul cu o serie nouă de copiii. Mi-e dor de cei pentru care mâine e prima zi de şcoală, dar… trebuie să mă împrietenesc şi cu alţii. Sper să fie bine şi să “facem succesuri” în următorii patru ani

Dacă până acum mi-a fost bine, despre ultimii 3 ani vorbesc, pentru că ştiam oamenii cu care voi lucra şi asta mă făcea să mă simt oarecum în siguranţă, acum mi-e un pic teamă. Vor fi copii mici, în mare parte au 3 ani, se vor despărţi greu de familie, iau eu va trebui să le fiu pe plac. Sper să se întâmple asta. Am mai trecut o dată prin asta, cu 4 ani în urmă, dar parcă nu am conştientizat momentul aşa cum se întâmplă acum. :-??

Noua serie de Gărgăriţe e aşteptată mâine la grădi. Vechea serie… Succes la şcoală! :*