Eu propun să fie imnul României. Pe bune. Ilustreză perfect situaţia în care ne aflăm de 20 de ani.
De la Cabral
Archive for the Category »Social «
Astea sunt cuvintele preşedintelui Băsescu la vizita pe care a făcut-o în Dorohoi ieri. S-a dus ca să treacă în revistă dezastrul ce s-a produs în zonă după ce a trecut apa pe acolo.
Până în acest an, Băse făcea vizite imediate în situaţii de genul ăsta şi nu aştepta să treacă o săptămână ca să ajungă prin ape. Dar cum ştia că o să-i sară lumea în cap pentru măsurile de austeritate adoptate, a preferat să stea cuminţel acăsică şi după ce presa i-a sărit pe căpşor a zis şi el “Hai Udreo să mergem că altfel ne iau ăştia scaunul de sub fund!”
La Dorohoi a găsit oameni disperaţi că au rămas fără case şi fără agoniseala de-o viaţă ca l-au găsit pe el, preşedintele ţării, cel mai mare om în stat şi şi-au spus ofurile. Eh, domnul preşedinte Băsescu, a considerat de cuviinţă să le dea lecţii de morală. Nu ştiu ce ar fi putut face, poate să le spună o vorbă bună, poate să îi asigure că totul va fi bine, dar nu să îi certe că nu au asigurate locuinţele sau că de ce şi-au făcut acolo casele.
În fine, nu asta era ideea, ci faptul că a avut tupeul nesimţit să o trateze cu obrăznicie şi cu lipsă de respect pe una dintre persoanele care au venit să se plângă. Profesoară, fără soţ, cu un copil în întreţinere, navetistă, 1100 lei salariu. A rămas fără casă în urma inundaţiilor. Despre faza asta vorbesc:
Ok… Acum să-mi explice cineva cum poţi sa întreţii o casă şi o familie cu 1100 lei, să faci naveta din banii ăştia, să faci asigurarea la casă şi… să faci educaţie de calitate.
Ce presupune educaţia de calitate? Păi… în primul rând documentare fie pe internet, fie din cărţi de specialitate- toate astea costă. Apoi trebuie să te pregăteşti participând la cursuri de formare care, evident, costă şi nu foarte puţini bani. Apoi trebuie să participi la simpozioane naţionale şi internaţionale care, ghici ce?!?!? Daaaa, costă!!!! Costă înscrierea, costă prezenţa acolo, adică transportul până acolo (fie în Ro, fie în afara ţării), cazarea, costă şi ea. În fine, cine vrea să priceapă, bănuiesc că a priceput deja despre ce vorbesc. Si toate chestiile astea trebuie să le faci dintr-un salariu de 1100 lei. Să-mi spună cineva cum ar face-o! Vă rog! Sunt în situaţia asta şi e greu.
Consider că afirmaţia preşedintelui este una făcută la adresa tuturor cadrelor didactice şi că prin asta a vrut să atingă rău de tot acolo unde doare. De ce atitudinea asta faţă de profesori? De ce atitudinea faţă de medici? Cu ce au greşit aceste două categorii de bugetari de sunt vizate ori de câte ori este vorba despre o reducere a salariilor, despre o restructurare în sistem?
Atâta timp cât nu există răsplata muncii, calitate nu va fi. Nici în învăţământ şi nici în sistemul medical. De pe băncile şcolilor vor ieşi în continuare retardaţi cu diplomă care nu ştiu să lege 2 cuvinte şi vin cu fraze de genul “Aaaa, păi ce ne-aţi spus, nu intră în 2-3 pagini! Mai spuneţi!”-evident, elevul în cauză voia să i se dicteze cuvânt cu cuvânt o lucrare, iar în spitale vor muri oameni cu miile pentru că nu are cine să-i trateze. Medicii buni pleacă în locurile unde sunt remuneraţi conform pregătirii pe care o au şi a muncii depuse.
Category: Social, Urăsc
18 Comments
Am făcut o faptă bună!
04
Mar 2010
În ultima vreme nu am mai dat pe aici. Sunt proprietăreasă de blog cică. Vaaai de capul meu!
Nu am avut timp şi chef să mai scriu. Dar nu am stat degeaba. Scriam cu ceva posturi înainte că cea mai importantă dorinţă ar fi sănătatea. Scriam despre cineva cu probleme de sănătate. Eh, nu doar am scris, dar împreună cu colegele mele de la grădi ne-am propus să organizăm o acţiune prin care să strângem câţiva bănuţi pentru Geanina. Si am organizat-o aşa de bine că în 4 ore s-au strâns peste 2000 de euro doar din mărţişoarele şi felicitările pe care copiii le-au confecţionat şi din dorinţa lor de a participa la spectacolul umanitar. Mulţi pici au dansat, au cântat, au spus poezii au arătat ce ştiu ei mai bine să facă şi s-au distrat alături de educatoarele lor doar pentru o cauză nobilă.
Noroc cu CTV, o televiziune constănţeană, că a mediatizat evenimentul şi pot să vă arăt cum a fost. 
Category: Social, Things about my work
3 Comments
Doreşte-ţi să fii sănătos!
02
Feb 2010
Când ţi se spune că cineva suferă de vreo boală te gândeşti că nu e singurul, sunt atâţia care trec prin zile grele cu dureri groaznice. Dar când ştii că acela care e bolnav e tânăr, are 29 de ani, o viaţă înainte, adoră ceea ce face, ar sta zi şi noapte la serviciu pentru a fi totul în ordine, când îl cunoşti pe acel cineva, când ştii despre viaţa lui mai multe, când ai lucrat cu acel cineva zi de zi, situaţia se schimbă. Parcă nu mai eşti indiferent şi te atinge orice afli despre persoana respectivă.
Cu 4 ani în urmă îmi începeam cariera (da, eu cred că sunt născută ca să fiu educatoare aşa cum şi-a dorit bunica mea) o persoană mă ajutat să mă lipesc de grupul deja format în grădiniţa aceea, aceeaşi persoană m-a sfătuit şi m-a ajutat de câte ori nu ştiam să dau o explicaţie sau mă panicam aiurea (gândesc acum). O tipă cam de vârsta mea, poate că şi asta ne-a apropiat în perioada aia. În toată perioada asta ne-am mai văzut pe la cercuri pedagogice şi întâlniri d-astea de educatoare prin Constanţa. Totul era în regulă, urma chiar să se căsătorească după ce împreună cu prietenul ei şi-au cumpărat un apartament.
Cu ceva timp în urmă, undeva prin luna august, mi se spune că ea a făcut deja o operaţie pe creier şi că se simte ok, asta după ce i s-a localizat o tumoră malignă pe creier, în partea dreaptă. Medicii au fost şocaţi că încă nu orbise sau că nu a paralizat până la momentul diagnosticării. În fine, ideea că se simţea bine era liniştitoare şi cu oarecare speranţe.
În luna septembrie vă spuneam că am avut o perioadă în care am fost nevoită să ajung la fosta grădiniţă. Atunci a vent şi ea să îşi vadă colegele cu care lucrase. Am văzut o fată slăbită dar cu speranţa că totul va fi bine. Spunea că mai are cam un an de concediu medical pentru refacere şi apoi vine printre copii, exact ce-i plăcea ei să facă. Am vorbit cu ea, apartamentul era cumpărat şi îşi aştepta prietenul dintr-un voiaj. ERA BINE, se refăcea după operaţie!
Săptămâna trecută aflu că e în stare gravă şi că urmează cât mai curând o operaţie. Diagnosticul… cancer de colon. Chimioterapia nu a făcut decât să strice ce mai era bun în ea. E grav! Bani nu sunt şi colac peste pupăză, vine prietenul cu câteva săptămâni în urmă şi îi spune să-şi facă bagajele şi să dispară. Asta a şi făcut. Probabil că povara distrugerii unei vieţi a făcut-o să renunţe, probabil că şi pe el tot asta l-a făcut să renunţe. Acum locuieşte într-un apartament cu igrasie şi friguros. Speră să se facă bine deşi medicii nu i-au dat prea multe speranţe. Refuză să cedeze sub orice formă.
Un om muncitor, dedicat şi pasionat de meseria sa. O fată tânără şi cu speranţe riscă să dispară. Orice ajutor, oricât de mic îi este de folos. La insistenţele prietenei ei cele mai apropiate a deschis un cont şi aşa am intrat şi eu în posesia lui. Eu încă mai sper să se întâmple o minune.
RO 74 BRDE 140 SV 81890591400- Agenţia Brizei, Constanţa
Sandu Geanina
Category: Prieteni, Social
2 Comments
