Cu 4 ani în urmă îmi începeam cariera (da, eu cred că sunt născută ca să fiu educatoare aşa cum şi-a dorit bunica mea) o persoană mă ajutat să mă lipesc de grupul deja format în grădiniţa aceea, aceeaşi persoană m-a sfătuit şi m-a ajutat de câte ori nu ştiam să dau o explicaţie sau mă panicam aiurea (gândesc acum). O tipă cam de vârsta mea, poate că şi asta ne-a apropiat în perioada aia. În toată perioada asta ne-am mai văzut pe la cercuri pedagogice şi întâlniri d-astea de educatoare prin Constanţa. Totul era în regulă, urma chiar să se căsătorească după ce împreună cu prietenul ei şi-au cumpărat un apartament.

Cu ceva timp în urmă, undeva prin luna august, mi se spune că ea a făcut deja o operaţie pe creier şi că se simte ok, asta după ce i s-a localizat o tumoră malignă pe creier, în partea dreaptă. Medicii au fost şocaţi că încă nu orbise sau că nu a paralizat până la momentul diagnosticării. În fine, ideea că se simţea bine era liniştitoare şi cu oarecare speranţe.

În luna septembrie vă spuneam că am avut o perioadă în care am fost nevoită să ajung la fosta grădiniţă. Atunci a vent şi ea să îşi vadă colegele cu care lucrase. Am văzut o fată slăbită dar cu speranţa că totul va fi bine. Spunea că mai are cam un an de concediu medical pentru refacere şi apoi vine printre copii, exact ce-i plăcea ei să facă. Am vorbit cu ea, apartamentul era cumpărat şi îşi aştepta prietenul dintr-un voiaj. ERA BINE, se refăcea după operaţie!

Săptămâna trecută aflu că e în stare gravă şi că urmează cât mai curând o operaţie. Diagnosticul… cancer de colon. Chimioterapia nu a făcut decât să strice ce mai era bun în ea. E grav! Bani nu sunt şi colac peste pupăză, vine prietenul cu câteva săptămâni în urmă şi îi spune să-şi facă bagajele şi să dispară. Asta a şi făcut. Probabil că povara distrugerii unei vieţi a făcut-o să renunţe, probabil că şi pe el tot asta l-a făcut să renunţe. Acum locuieşte într-un apartament cu igrasie şi friguros. Speră să se facă bine deşi medicii nu i-au dat prea multe speranţe. Refuză să cedeze sub orice formă.

Un om muncitor, dedicat şi pasionat de meseria sa. O fată tânără şi cu speranţe riscă să dispară. Orice ajutor, oricât de mic îi este de folos. La insistenţele prietenei ei cele mai apropiate a deschis un cont şi aşa am intrat şi eu în posesia lui. Eu încă mai sper să se întâmple o minune.

RO 74 BRDE 140 SV 81890591400- Agenţia Brizei, Constanţa

Sandu Geanina

Doritorii găsesc aici toate pozele, dar evident, trebuie să scoată banii. Fotograful trebuie plătit, nu ? Hai să punem și un slideshow…

Nu mă lua în seamă, aberez cu grație. Am fost să vedem și noi meteori. Până să ajung pe plajă, mi-am imginat că va trebui să fug să nu-mi crape capul, să mă feresc de flăcări căzătoare, dar nu a fost așa. Eu nu-mi puteam imagina altceva decât prostii d-astea.

Ajunși pe plajă, în zona H2O, pe la ora 10 noaptea, băietii și-au montat camerele, care mai de care mai șmechere și cu mai multe funcții și care mai de care mai interesat să prindă cât mai multe stele căzătoare. Dar, ei fiind ocupați cu tehnologia nu au văzut mai nimic, eu am văzut stelele care apăreau cam una la 5 minute. A făcut senzație metoda mea de a vâna stelele Ochiam un avion și apoi hop și steluța Dar e adevărat, am văzut mai multe avioane decât stele.

Când ne-am plictisit în așteptatea steluțelor am luat-o la picior până la Cazino și am văzut luna cum răsare din mare. Cele mai frumoase poze neprelucrate pe care le-am văzut vreodată le-a făcut Ionuț.

La plecare, ăla micu’ a pozat una din fântânile din zona Perla. Imi place de mor.

Ah, și dacă se întreabă cineva cu ce m-am ocupat eu cât timp ei făceau poze… Păi, eu m-am ocupat cu distrarea celor doi. Adică eu eram maimuța ce râdea și cânta pentru disperare lor. Si țipam de fiecare dată când vedeam câte o stea ce pica. Si da, eu am văzut cele mai multe pentru că am stat cu ochii țintă pe cer

Am o prietenă care a  rugat o altă prietenă, cea cu care eu ba mă cert, ba mă împac , să-l roage pe prietenul ei, care lucrează în turism, să-i găsească celei dintâi prietene un sejur undeva în Europa. Nimic neobișnuit în asta, vei spune… Așa zic și eu. Însă în momentul în care alegi să pleci în vacanță stabilești o destinație, un buget, o perioadă, ai o idee și asupra a ceea ce vrei să găsești în locul în care vrei să ajungi și alte chestii de genul ăsta.

Așa… Prietena asta a noastră știa ce vrea, unde vrea și mai ales cam cât să o coste întreaga aventură. Pe scurt… o săptămână la început de august, 2 persoane în Croația cu cazare și 3 mese pe zi trebuiau să coste undeva la 120-150€ de persoană. Ne-am minunat, ne-am hâhâit și am lucrat mai departe.

Ce oameni frate! În ziua de azi când nici în România nu găsești așa prețuri, unii vor vacanțe în țări scumpe ce bani puțini. Eh, zgârciți sau poate doar neinformați. Asta așa… ca să nu fiu rea!

Votul îl puteți da accesând zilnic până la data de 10 iulie acest link. http://www.infoturism.ro/acorda-puncte/106412/

Votați-ne!!! Am mai spus-o… Aducem suveniruri!

Am zis ieri ce voi face. Cam ce fac de vreo 4-5 ani în ziua asta, ies cu fetele. Și mai nou a devenit cam unica ieșire într-un club pe parcursul unui an. Și asta doar pentru că nu mai suport gălăgia. Deh, am și eu o vârstă.   Cu greu am suportat-o și aseară, dar a fost ok. Am râs de striperii marca Temptations, am dansat, ne-am holbat și ne-am cocoțat pe ce am găsit ca să putem vedea și noi ceva.

Dar …am făcut poze. Multe poze. Cam 500 în total. Câteva dintre ele  și aici 

Tot așa facem și noi azi, de 7 martie. Ieșim, ne zbenguim și ne întoarcem fiecare pe la casele noastre că suntem fete cuminți și serioase. Așa că fundulețele noastre fițoase se vor așeza pe o canapea din Mopht și ne vom minuna de cei ce au “succesuri” DOAR de ziua femeii, de striperi. Ăștia parcă ar fi un fel de Hrușcă ce are “succesuri” doar de Crăciun.

Eu am luat Nikonul lui Ionuț și o să-l exploatez la maximum în seara asta doar ca să vă arăt poze și vouă .

Noapte bună băieți! Distracție plăcută fetelor!

Toată lumea a luat febra copiilor, dacă e unul se mai face unul, dacă nu ai, începi să te pregăteşti, dacă nu te pregăteşti  măcar te căsătoreşti…iar gândul zboară faaaar away. Oricum ideea şi acțiunea de concepere e frumoasă, începi să te gândeşti după ce afli că eşti însărcinată la seară/ziua când a fost conceput, începi să te pregăteşti şi să devii atentă cu tine  şi mai ales, ce e cel mai frumos, să-l vezi pe EL disperat să te facă fericită.

Ce ştiu despre bebe? Păi… că percepe sunete şi zgomote din perioadă intrauterină, are reacţii diferenţiate de plăcere şi disconfort şi că rămân amintiri din aceeaşi perioadă, că recunoaşte vocea mamei  imediat după ce s-a născut, iar suptul  pentru sugari este activitatea relaxantă şi liniştitoare. De cum apare pe lume, bebele  îşi anunţă venirea cu un ţipăt, îşi cunoaşte mama şi prin intermediul ei cunoaşte lumea. Mama îi asigură primele legături umane, iar experienţa cu aceasta îi va influenţa modul de a-i privi pe ceilalţi .

Concluzionând, nu ai nevoie de studii pentru a fi femeie, mamă. Să crești un copil este greu și e interesant cum suporți durerea bucurându-te de fiecare dată când simți ceva din tine, este greu când naști, când uitându-te la el câ plânge și nu știi ce vrea, ce-l doare sau ce are. Este frumos, greu, interesant, ludic, impresionant, satisfăcător… 

 Împreună cu Carmen am scris pentru Pili, mămică de câteva zile.

So…. happy birthday!