Când ţi se spune că cineva suferă de vreo boală te gândeşti că nu e singurul, sunt atâţia care trec prin zile grele cu dureri groaznice. Dar când ştii că acela care e bolnav e tânăr, are 29 de ani, o viaţă înainte, adoră ceea ce face, ar sta zi şi noapte la serviciu pentru a fi totul în ordine, când îl cunoşti pe acel cineva, când ştii despre viaţa lui mai multe, când ai lucrat cu acel cineva zi de zi, situaţia se schimbă. Parcă nu mai eşti indiferent şi te atinge orice afli despre persoana respectivă.
Cu 4 ani în urmă îmi începeam cariera (da, eu cred că sunt născută ca să fiu educatoare aşa cum şi-a dorit bunica mea) o persoană mă ajutat să mă lipesc de grupul deja format în grădiniţa aceea, aceeaşi persoană m-a sfătuit şi m-a ajutat de câte ori nu ştiam să dau o explicaţie sau mă panicam aiurea (gândesc acum). O tipă cam de vârsta mea, poate că şi asta ne-a apropiat în perioada aia. În toată perioada asta ne-am mai văzut pe la cercuri pedagogice şi întâlniri d-astea de educatoare prin Constanţa. Totul era în regulă, urma chiar să se căsătorească după ce împreună cu prietenul ei şi-au cumpărat un apartament.
Cu ceva timp în urmă, undeva prin luna august, mi se spune că ea a făcut deja o operaţie pe creier şi că se simte ok, asta după ce i s-a localizat o tumoră malignă pe creier, în partea dreaptă. Medicii au fost şocaţi că încă nu orbise sau că nu a paralizat până la momentul diagnosticării. În fine, ideea că se simţea bine era liniştitoare şi cu oarecare speranţe.
În luna septembrie vă spuneam că am avut o perioadă în care am fost nevoită să ajung la fosta grădiniţă. Atunci a vent şi ea să îşi vadă colegele cu care lucrase. Am văzut o fată slăbită dar cu speranţa că totul va fi bine. Spunea că mai are cam un an de concediu medical pentru refacere şi apoi vine printre copii, exact ce-i plăcea ei să facă. Am vorbit cu ea, apartamentul era cumpărat şi îşi aştepta prietenul dintr-un voiaj. ERA BINE, se refăcea după operaţie!
Săptămâna trecută aflu că e în stare gravă şi că urmează cât mai curând o operaţie. Diagnosticul… cancer de colon. Chimioterapia nu a făcut decât să strice ce mai era bun în ea. E grav! Bani nu sunt şi colac peste pupăză, vine prietenul cu câteva săptămâni în urmă şi îi spune să-şi facă bagajele şi să dispară. Asta a şi făcut. Probabil că povara distrugerii unei vieţi a făcut-o să renunţe, probabil că şi pe el tot asta l-a făcut să renunţe. Acum locuieşte într-un apartament cu igrasie şi friguros. Speră să se facă bine deşi medicii nu i-au dat prea multe speranţe. Refuză să cedeze sub orice formă.
Un om muncitor, dedicat şi pasionat de meseria sa. O fată tânără şi cu speranţe riscă să dispară. Orice ajutor, oricât de mic îi este de folos. La insistenţele prietenei ei cele mai apropiate a deschis un cont şi aşa am intrat şi eu în posesia lui. Eu încă mai sper să se întâmple o minune.
RO 74 BRDE 140 SV 81890591400- Agenţia Brizei, Constanţa
Sandu Geanina
(vai, în curând voi trece și eu prin asta 
) trebuie să-i cântăm “La mulți ani!”. Hai, toți odată!
Hai să punem și un slideshow…
