Archive for the Category »Prieteni «

Ia lecţii de agăţat de la un copil de 4 ani

Cu o săptămână în urmă eu şi Ionuţ ieşeam cu italianul la plimbare în oraş. Aţi citit  “La pas prin Constanţa”… Aşa am ajuns noi în multe locuri ale oraşului prin care nu am trecut de ceva timp. Mergând în căutarea unui bar/restaurant unde să bem ceva, am ajuns în portul turistic Tomis, la o terasă. Ne-am aşezat, am comandat, am admirat frumuseţile oraşului şi am povestit multe şi mărunte.

La un moment dat, cum stăteam noi, vedem un puşti care se tot hlizea cu părinţii la o masă alăturată. Lângă masa lor, la o alta erau vreo 5 tipe, numai una şi una, pregătite de o seară în oraş-fuste scurte, bluziţe decoltate, pantofiori înalţi…na, ca de club. Puştiulică de care zic, nu avea mai mult de 4 ani. Fetele despre care voi povesti nu aveau mai mult de 22-23 de ani fiecare.

Eh, şi cum se hlizea copilul, ajunge să se hlizească şi la ele… De aici totul devine interesant pentru că el s-a lipit de un fresh de portocale (deh, fetele erau în plină dezvoltare al instictului matern şi au simţit nevoia să-l răsfeţe) şi de nişte poze cu tipele. Care mai de care mai zâmbăreaţă, care mai de care să facă mai multe poze cu el, deh, era simpatic, care mai de care să îl ţină mai mult în braţe. Toată treaba s-a întâmplat cam în interval de o oră.

Dacă nu aş fi văzut-o pe mama copilului, aş fi crezut că tatăl a ieşit la agăţat. Spun asta pentru că după ce fiul s-a dat in spectacol, a început să se bage în seamă tati cu intervenţii de genul:

“Ia spune tu tati, la ce canal te uiţi tu acasă?”

“La TVR Info şi la Discovery!”

Wooooow, toate au picat pe spate şi tati fericit nevoie mare că fecioraşu’ a agăţat 5 dintr-o dată. Mai că îl putea numi croitoraşul cel viteaz dacă îi ştia viitorul la nomentul naşterii Ştiţi voi, ăla cu “7 dintr-o lovitură”

Interesantă era atitudinea mamei care nu s-a băgat în niciun fel în toată povestea.

Analizând noi situaţia, am ajuns la concluzia că un bărbat agaţă foarte uşor dacă are la îndemână un copil sau un căţel. Ar merge o afacere de genul ăsta, au spus ei. Cu sloganul: “Noi vă garantăm succesul dacă închiriaţi copilul/căţelul!”

Poate postul vi se pare răutăcios, dar chiar nu e, eu am mai mulţi copii decât au ele . Deci pe mine mă agaţă zilnic (când sunt la grădi) mai multi băieţi Iar când nu sunt la grădi, mă agaţă unul singur. Dar bun!

Deşi …dacă mă gândesc mai bine, băieţii, Ionuţ şi Manfredi, şi-ar fi dorit să fie în locul celui mic. Mai un suc, mai un pupic, mai o poză, mai o mână aşezată strategic pe undeva pe acolo… Eh, aşa trece vremea

Category: My life, Prieteni  4 Comments

Să fim uniţi pentru o cauză nobilă

Pe Vali îl cunosc nu de foarte mult timp. La blogmeet-uri ne-am întâlnit şi am schimbat câteva vorbe. Nu ştiu decât că acum îşi doreşte nespus de mult să plece la Cluj. Zice el că e un job, dar tind să cred că job-ul lui are doi ochi şi două picioare şi e o joabă.  În fine, nu e problema mea ce face el la Cluj. Ideea e că vrea să plece. Poate o să-i fie mai bine acolo. Mult succes, Vali!  Poate ne trimiţi vederi din Piaţa Centrală sau din vreun bar cu joaba ta.

Vali, promit că te promovez la grădi. Poate ţi se îndeplineşte dorinţa!

Ajuta-l pe Vali

Doreşte-ţi să fii sănătos!

Când ţi se spune că cineva suferă de vreo boală te gândeşti că nu e singurul, sunt atâţia care trec prin zile grele cu dureri groaznice. Dar când ştii că acela care e bolnav e tânăr, are 29 de ani, o viaţă înainte, adoră ceea ce face, ar sta zi şi noapte la serviciu pentru a fi totul în ordine, când îl cunoşti pe acel cineva, când ştii despre viaţa lui mai multe, când ai lucrat cu acel cineva zi de zi, situaţia se schimbă. Parcă nu mai eşti indiferent şi te atinge orice afli despre persoana respectivă.

Cu 4 ani în urmă îmi începeam cariera (da, eu cred că sunt născută ca să fiu educatoare aşa cum şi-a dorit bunica mea) o persoană mă ajutat să mă lipesc de grupul deja format în grădiniţa aceea, aceeaşi persoană m-a sfătuit şi m-a ajutat de câte ori nu ştiam să dau o explicaţie sau mă panicam aiurea (gândesc acum). O tipă cam de vârsta mea, poate că şi asta ne-a apropiat în perioada aia. În toată perioada asta ne-am mai văzut pe la cercuri pedagogice şi întâlniri d-astea de educatoare prin Constanţa. Totul era în regulă, urma chiar să se căsătorească după ce împreună cu prietenul ei şi-au cumpărat un apartament.

Cu ceva timp în urmă, undeva prin luna august, mi se spune că ea a făcut deja o operaţie pe creier şi că se simte ok, asta după ce i s-a localizat o tumoră malignă pe creier, în partea dreaptă. Medicii au fost şocaţi că încă nu orbise sau că nu a paralizat până la momentul diagnosticării. În fine, ideea că se simţea bine era liniştitoare şi cu oarecare speranţe.

În luna septembrie vă spuneam că am avut o perioadă în care am fost nevoită să ajung la fosta grădiniţă. Atunci a vent şi ea să îşi vadă colegele cu care lucrase. Am văzut o fată slăbită dar cu speranţa că totul va fi bine. Spunea că mai are cam un an de concediu medical pentru refacere şi apoi vine printre copii, exact ce-i plăcea ei să facă. Am vorbit cu ea, apartamentul era cumpărat şi îşi aştepta prietenul dintr-un voiaj. ERA BINE, se refăcea după operaţie!

Săptămâna trecută aflu că e în stare gravă şi că urmează cât mai curând o operaţie. Diagnosticul… cancer de colon. Chimioterapia nu a făcut decât să strice ce mai era bun în ea. E grav! Bani nu sunt şi colac peste pupăză, vine prietenul cu câteva săptămâni în urmă şi îi spune să-şi facă bagajele şi să dispară. Asta a şi făcut. Probabil că povara distrugerii unei vieţi a făcut-o să renunţe, probabil că şi pe el tot asta l-a făcut să renunţe. Acum locuieşte într-un apartament cu igrasie şi friguros. Speră să se facă bine deşi medicii nu i-au dat prea multe speranţe. Refuză să cedeze sub orice formă.

Un om muncitor, dedicat şi pasionat de meseria sa. O fată tânără şi cu speranţe riscă să dispară. Orice ajutor, oricât de mic îi este de folos. La insistenţele prietenei ei cele mai apropiate a deschis un cont şi aşa am intrat şi eu în posesia lui. Eu încă mai sper să se întâmple o minune.

RO 74 BRDE 140 SV 81890591400- Agenţia Brizei, Constanţa

Sandu Geanina

Category: Prieteni, Social  2 Comments

Happy Birthday to you!

Pentru că azi este ziua lui Carmen și mai pune un an în buchetul vieții, adică mai îmbătrânește oleacă (vai, în curând voi trece și eu prin asta ) trebuie să-i cântăm “La mulți ani!”. Hai, toți odată!