It's my world

Unii pleaca la munte, unii vin la mare, altii pleaca in strainatate, eu am fost acasa. Da, acasa la mine, la mami si la tati! La Tulcea. Au fost 10 zile faine, linistitoare, 10 zile in care mi s-a pus totul la dispozitie, na, stiti cum e la mama acasa… Intr-un final am reusit sa ne adunam toti membrii familiei, 4 la numar, la aceeasi masa, asta dupa vreo 2 ani in care am fost imprastiati prin alte locuri!

Intr-un oras mic nu prea ai ce face, in afara faptului ca iesi la un suc in locuri mai noi sau mai vechi, acolo unde obisnuiai odinioara sa mergi cu prietenii, prieteni pe care nu i-ai vazut de luni de zile sau chiar ani, stai la povesti, iti aduci aminte de anii de scoala, de copilarie, iti povestesti viata de pana acum… Cam atat… Poate-poate te risti sa iesi intr-un club unde cu siguranta mai bine de 90% din clienti sunt minori (asta pentru ca majorii sunt de mult plecati in orase mai mari unde viata le ofera alte posibilitati) care nu prea au ce cauta acolo…dar asa se intampla…

In aceste 10 zile mi-am vizitat bunicii pe care nu i-am vazut de aproape 1 an. Shame on me! Intotdeauna invocam scuze de genul: nu avem timp, nu ne permite serviciul sa avem cateva zile libere, viata agitata pe care o avem nu ne permite sa facem mai nimic, dar asta nu justifica in nici un fel faptul ca nu iti vizitezi bunicii mult timp. La un moment dat realizezi ca nu ii vei mai avea si atunci vei regreta lucruri pe care nu le-ai facut atunci cand trebuiau facute. Intotdeauna realizezi valoarea unui lucru doar in momentul in care l-ai pierdut… Acolo in curtea lor mi-am descoperit ca imi place sa fotografiez flori! Si acum ca sa ma laud un pic uite ce am reusit sa “realizez”

Aaaaaa, da! I-am promis c-o fac vedeta! Faceti cunostinta… ea e Dolly!

Nu va agitati, nu anuntati Asociatia pentru Protectia Animalelor, Dolly nu sta legata de regula! S-a facut o exceptie de data asta, chiar trebuia legata pentru ca fugarea puii prin curte! :lol: Nu stiu cine i-a pus numele asta si de ce tocmai asta. E o catelusa vai de capul ei, dar foarte jucausa si abia asteapta sa apara cineva care sa se joace cu ea! E super bucuroasa de cate ori i se acorda atentie… Acum e vedeta!
Asadar, am asteptat mult aceste zile, m-am bucurat de ele cu toate ca nu am avut la dispozitie accesul permanent la net, unii spun ca am intrat in sevraj pentru ca imi tremurau degetele! :lol: Nici telefonul nu a prea sunat, foarte bine de altfel! Acolo a fost alta viata… una linistita, o viata off-line!

Azi a fost acceptabil din punct de vedere termic! Am suportat bine temperatura aerului, chiar foarte bine avand in vedere ca eu nu ma inteleg deloc bine cu vara Am ajuns la banca, nici o aventura pe acolo, totul a decurs foarte bine, angajatii BT sunt foarte amabili si apoi mi-am facut cumparaturile. In magazin ochii mi se opresc la rafturile cu vinuri! Hmmm, nu am baut de mult un vin bun… Asta e momentul, mai ales ca aveam o pofta de zile mari. Analizez, compar si intr-un final aleg. Aleg un Cabernet Sauvignon, un vin rosu-rosu demidulce! Uuuuu, foarte buuuuuun!

Acum il savurez, sunt singura in casa, doar eu si gandurile mele, doar eu cu mine! Cu totii avem momente in care vrem sa stam singuri si sa nu ne bata nimeni la cap cu absolut nimic, vrem sa nu sune telefonul, vrem sa nu fim bagati in seama, vrem liniste, vrem sa ascultam doar muzica ce ne place! In momentele astea ne aducem aminte pe cine am suparat, de ce am suparat, ne aducem aminte de intamplari frumoase sau de intamplari urate, de momentele in care am ras sau de reprizele de plans pe care le-am tras. Reluam trecutul, dar ne imaginam si viitorul… Regretam unele lucruri facute si ne bucuram ca am facut altele fara sa ne pese ce cred ceilalti! Dorim sa retraim unele clipe, ne ferim sa ajungem a le retrai pe altele…

Apropos, vinul asta e bun! Am mai spus asta?
Da, imi place sa stau singura uneori sa-mi analizez viata si ce am trait pana acum! Sper sa nu ma ameteasca vinul asta! :lol:

Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa am impresia ca dezamagesc pe cineva. E gresit spus “sa am impresia”, chiar am certitudinea ca am dezamagit! Cum de sunt atat de sigura? Ei bine, lucrul asta se vede din comportamentul celor din jurul meu. Aseara am dezamagit, azi am dezamagit! In momentul asta “Imi pare rau!” nu isi are rostul. Nimic nu-si mai are rostul.

In copilarie ne dezamageam parintii pentru ca nu invatam cat voiau ei, nu ne faceam temele, nu citeam atat ce mult pe cat voiau ei, nu luam numai note mari, nu faceam ce spuneau ei. Acum ne dezamagim prieteni, oameni la care tinem.

Inconstient fac lucruri care duc sper acest sentiment. Nu sunt perfecta, nu stiu sa dau sfaturi, nu am trecut prin situatii asemanatoare pentru a sti sa raspund, nu-mi permit sa-mi dau cu parerea despre anumite lucruri, pur si simplu nu pot face anumite lucruri si din cauza asta imi dezamagesc prietenii! Nu vreau sa fac asta, nu-mi place sa vad oameni suparati din cauza mea, dar cum am spus, nu sunt perfecta!

Imi spunea cineva acum ceva timp ca increderea se castiga greu si se pierde foarte usor! Ii dau dreptate pe jumatate, si anume in ceea ce priveste prima parte. A doua parte nu stiu cat de adevarata este. Eu imi pierd greu increderea in cineva. Eu acord o sansa, iar daca nu iese nimic, nu se intampla nici o schimbare abia atunci poti lua masuri drastice. Dar cum spuneam, nimeni nu e perfect!

Am reactii imediate, negandite pe care le regret mai apoi. Uneori ma las dusa de val si nu regret nimic. Sunt om si am slabiciuni, am momente in care comportamentul meu este pueril dar am si momente in care sunt ghidata de rational. Poate sunt mai dese sau mai rare, dar asta nu conteaza pentru ca numai eu suport consecintele acestor comportamente. De cele mai multe ori sufar si atunci realizez ce am facut, cum m-am purtat, dar este prea tarziu si in acele momente “Imi pare rau!” sau “Iarta-ma!” nu mai au nici o valoare!

Faptul ca nu suntem perfecti dezamageste? Faptul ca nu stim sa ne purtam in anumite situatii dezamageste? Doar pentru faptul ca ascultam si nu ne spunem parerea dezamagim? Cum de reusim sa scadem atat de mult in ochii celor la care tinem? Cum de reusim sa dezamagim?