… zi frumoasă ca el. E ziua iubitului meu. Mai îmbătrânește un an, dar parcă e tot mai flăcăiandru. Cred că-i fac bine prăjiturile și mâncărurile pe care aragazul minune le face? Nu știu. Ce știu e că el este cel mai bun, isteț și frumos din lume. Îl iubesc pentru că e alături de mine și mă amenință zilnic că mă duce la operație. Glumesc! Nu mă amenință decât să mă duce la nebuni.
Da. Trebuie să recunosc. Altfel nu-mi explic cum naiba poți avea MacBook Pro și să fii varză la crearea unei rețele… pe Mac E ca și cum ai avea iphone și nu ai avea credit sau bani să-ți platești abonamentul.
Doamne, ce iubit am!!!! În loc să-mi cumpere bujuterii și iphoane, el îmi cumpără aragaz. Ce să fac eu cu un aragaz???
Offf, și dacă tot îl am acum, m-am apucat de gătit. Pentru cine nu a aflat încă, poftiți de vedeți de chestie mi-a ieșit din cuptor. Jur că eu nu am făcut decât să bag o grămadă de treburi într-o tavă și a ieșit asta:
Nu știu ce s-a întâmplat acolo, nu știu cine și mai ales DE CE s-a jucat pe acolo și mi-a făcut nebunia asta. Încep să cred că e un aragaz fermecat și face singur ce îi spun. Si acum dacă tot a apărut în cuptorul meu nou, de ce să nu păpăm?!