Archive for the Category »My life «

Am mai îmbătrânit un pic

Dar doar un pic.

Hai să spun că am mai pus o floare în buchetul vieții

Așa… Revenind la subiect. Ieri am primit cadouri. Destule, frumoase și fooooooarte folositoare. Cred că e primul an în care absolut toate cadourile îmi sunt de mare folos și chiar îmi lipseau Si hai să le înșir pe rând.

Cadourile au început de fapt să vină încă de vineri. Bluzițe (na, ca între fete), bani, flori în ghiveci pe care, Dooooooamne ajută să nu le omor pentru că sunt expertă în asta. Mai spre seară a venit iubi meu cu imprimanta cu care de mult mă amenință, un Canon ip3600. Aaaa, bucurie, fericire, nebunie până când am încercat să printez ceva. Ghici ce?! Imprimanta nu trăgea foile din cassette. Una și atât. Murea după doar o pagină. Vaaaai, mergem cu ea la e-tc, că doar de acolo a luat-o! Nervi, înjurături printre dinți, dinții lui Ionuț, nu ai mei, că eu nu înjur Eu eram fericită că aveam imprimantă chiar și nefuncțională Ce mai conta încă una pe lângă hp-ul meu vechi! Important e că am imprimantă nouă, neagră și foarte frumoasă.

Vine 12 noaptea, vine încă un cadou, normal, doar trebuia să mi se cânte “la mulți ani”! Acum a venit și cadoul ăla mirositor după care eu leșin numai când îl simt. Parcă-s nebună! Băi, îmi place D&G!!!! Light Blue! Eeeeeeu! Dă cu Grebla! Wooooowww! Parfumul meu preferat e în mâinile mele. Cât am tânjit eu după el… Numai suflețelul meu de cadru didactic cu buzunarul în curând ușurat de 15,5% din salariu. Numai eu! Eh, trebuia să vină ziua mea ca să-l primesc

Așaaa… cum ziceam de imprimanta care nu trăgea foile. Am una care papă prea multe și una care nu papă deloc Tare nu! Eh, mă rog, aveam. Pentru că în seara asta când am zis că-mi îndeplinesc și eu unele sarcini de serviciu, adică să printez niște hârțogăraie, la imprimanta nouă. Eh, ghici ce?! Canon-ul meu funcționează. Trage foile, le scoate printate, e bun ce să mai…

Mulțumesc pentru cadouri, mulțumesc pentru mesaje, mulțumesc pentru telefoanele urătoare pe care le-am primit.

De mult nu am mai avut o criză de colecist. Era momentul.

Ce fac eu la ora asta trează? E 3.20 și eu nu dorm după ce timp de 2 ore am încercat să țin ochii închiși și să nu mă uit pe pereți, am făcut ture între bucătărie și dormitor, m-am răsucit în pat pe toate părțile….

Frate, mă doare de mor. Un răhățel de fiere, colecist cică îi spune, te omoară. N-am putere să mă mișc, parcă-s leșinată. Si la 8 diminieața tre să fiu trează pentru că până la ora 2, adică 14, trebuie sa stau la un curs. Am înghițit pastile și tot degeaba.

Mai e și un câine care latră în draci pe afară. Nu-l doare gura deloc? Nu s-a oprit deloc timp de 2 ore.

Category: My life, Urăsc  3 Comments

Așa nu!

Singura mea zi liberă de muncă e rezervată curățeniei și gătitului. Asta e ziua de sâmbătă. Azi, adică. Eh, nu a fost așa liberă cum credeam eu pentru că am plecat dis de dimineața să înhaț premiul I pe care fetele mele, copilele de la grădi, l-au câștigat marți la concursul de dans japonez. Iiiiii, ce copii tari am eu!

Așaaaa. Acolo, la gădinița la care s-a desfășurat festivitatea de premiere m-am întâlnit și cu Carmen care venise să înhațe și ea un premiu cu o puștoaică foarte drăguță care a cântat asta fără negativ și un pic răcită. Dar pe bune că ar fi dat clasă multor “cântărețe” de prin țara asta. După ce ne-am terminat noi treaba, ne-am luat diplomele și punguța pentru copii am plecat și noi ca niște fetișcane ce suntem la o cafea, unde în alt parte dacă nu în mall Acolo nebunie, multe fetițe de mult trecute de vârsta grădiniței și de 1,80-1,90 înălțime. Agitație pentru că se desfășura o selecție pentru fotomodele. Am zis și noi să ne băgăm în seamă și să ne uităm ca babele la popă în biserică și văzând atâtea fete frumoase, înalte, aranjate ca pentru revistă, am ajuns la concluzia că noi două în piticimea noastră am putea participa cu “succesuri” și chiar cu coroniță la o selecție de modele pentru categoria “Așa NU!” cu sloganul “Dacă vreți să ajungeți pe copertele revistelor nu faceți ca ele!”

Am plecat zâmbind și uitându-ne frumos la fetele alea care nu de mult au ieșit din grădiniță, mediul în care noi ne desfășurăm activitatea zilnic.

S-a oprit? S-a oprit!

Ceasul de la Mac s-a oprit aseară. Mă uit și eu să văd cât e ceasul și era 23.12. După ceva timp mă uit iar. Da, am mania ceasului. Nu-mi place să pierd noțiunea timpului. Așadar, mă uit iar și timpul stătea pe loc pentru Mac. Pentru mine însă nu stătea pe loc. Ceva se întâmplă, mă agit, mă uit iar, mă uite la telefon și constat că trecuse cam jumătate de oră de când am pus ochii prima oară pe ceas. Intru în panică. Văleu, s-a stricat mac-macu’! Ce mă fac? Ce i-am făcut? “Nimic”, îmi spune o voce interioară. “Nu i-ai făcut nimic!” Dar de ce nu funcționează? Restart. Degeaba. Avansase câteva minute și se oprise iar. Ce mă fac? Ce mă fac? L-am stricat!!! Oh, nu!!!

Mă pun eu, ca un meșter ce sunt, să-mi bag nasul pe la setări pe acolo și umblu, și umblu și… tot nimic.

Eh, îmi bag picioarele și îl las așa. Dar curiozitatea mă roade și îmi mai bag nasul încă o dată. Si iar umblu pe acolo, bifez, debifez în neștire și ghici ce??? Evrika!!! Am descoperit apa ceasul!  MERGE!!!!!!!! Weeeeeeee.

Me is the new Steve Jobs!

Category: My life, Urăsc  9 Comments