Week-endul ăsta vom fi la Viena. Peripeţia începe azi cu plecatul la capitală şi continuă mâine cu îmbarcarea la ora 11 în avionul de Viena. Treaba stă cam nasol pentru că nici eu şi nici Ionuţ nu am fost cu avionul vreodată. Suntem un pic morcoviţi, dar din poveşti auzite şi filme văzute totul trebuie să decurgă cum nu se poate mai bine. Sper să fie vreme bună, deşi Accuweather nu prea e de acord cu mine. Nicuşor e un pic bolnăvior dar dă semne că de simte din ce în ce mai bine, deci nu vrea sa ne lase la nevoie, ceea ce e cum nu se poate mai bine.
A început să mă oprească lumea pe stradă de la prima oră a dimineţii. Dar nu să-mi ceară autograf ci doar să mă întrebe de sănătate.
Eh, am plecat eu la serviciu azi, pe la 8 fără şi nu apuc să fac 4-5 paşi ca mă şi opreşte o tipă şi mă întreabă ce fac. Conversaţia a decurs aşa:
“-Ce faci fată?”
-Bine!
-Nu mă mai cunoşti, a?
-Nu!
-Ce faci?
-Mă duc la serviciu.
-Ha ha, nu mă cunoşti fată?
-Îmi pare rău, dar nu ştiu cine eşti!
-Sunt prietenă cu Nicu! Ha ha…
-Ok…
-Nu eşti prietenă cu Nicu?
-Nu!
-Ah, scuze!”
Am rămas mască. Iniţial am crezut că e vreo somnambulă care a scăpat din casă, dar era îmbrăcată de stradă şi chiar machiată aşa că am scos din calcul varianta asta. Deci nu-mi rămâne decât să cred că am fost confundată cu altcineva. Mi s-a mai spus că semăn cu diverse persoane, dar să mă oprească pe stradă cineva şi chiar să insiste că mă cunoaşte, iar eu să rămân ceva de genul , nu mi s-a mai întâmplat.
Eh, acum urmează să mi se ceară şi autografe şi am rezolvat problema.
La grădi. Am considerat că tradiţia trebuie păstrată şi am decis că azi trebuie să vopsim ouă. Eu şi copiii. Am încercat o metodă nouă, nu am făcut până acum asta, dar mă mândresc cu copilaşii mei pentru că s-au străduit să lucreze frumos. Si uite ce a ieşit din mânuţele lor.
Am folosit hârtiâ creponată tăiată fâşii de 2-3 cm şi oţet. Evident, şi ouă fierte pe care le-am ţinut în apă caldă până am început să lucrăm.
Am pulverizat ouăle cu oţet, le-am “îmbrăcat” cu mai multe straturi de hârtie creponată de mai multe culori ca să fie cât mai vesele şi le-am lăsat la uscat. Norocul nostru că a fost un soare foarte frumos azi şi am reuşit să uscăm ouăle până la prânz ca să le putem “dezbrăca” de straturile de hârtie şi să le dăm cu luciu ca să fie şi mai frumoase.
Eh, am avut parte numai de laude, iar copiilor le-a plăcut atât de mult să le lucreze că la un moment dat nu mai voiau să-şi cureţe vopseaua de pe mâini.
După ce am văzut filmuleţul de pe blogul Simonei, parcă am şi mai mult chef să merg în Grecia din nou. Deşi plănuiserăm câteva zile acolo, mai pe la vară, ideea a picat.
Si da, vreau să plec, vreau să văd altceva, alţi oameni, alte feţe.
Sper să fie vreme bună, deşi Accuweather nu prea e de acord cu mine. Nicuşor e un pic bolnăvior dar dă semne că de simte din ce în ce mai bine, deci nu vrea sa ne lase la nevoie, ceea ce e cum nu se poate mai bine.
, nu mi s-a mai întâmplat.
