Eu de la el am invatat ca “nu-i acelasi lucru”. Adica de cate ori il contrazic sau ii amintesc chestii, el imi zice ca nu-i acelasi lucru, deci eu a trebuit sa bag la cap si sa intrervin apoi ori de cate ori e momentul. Intelegi ce zic, da?
El a invatat de la mine sa zica mereu, la tot ce nu-i convine, “Nu fi ridicola!” O singura data am spus-o si el a retinut. Mereu ma chinuie acum cu treaba asta. Si se distreaza cand o face. Rade ca un copil mic…. de mine.
Numai lucruri bune invatam noi unul de la celalalt, nu-i asa?


O fi bine, o fi rău? Nu ştiu. Dar mai devreme 