Dar, o dată pe an merge… Câte chestii am putut să învăţ în doar câteva ore… Nici nu îţi poţi imagina.

Am reuşit să mă pun la punct cu ţinuta de club şi asta nu de la tipele de vârsta mea, care erau decent îmbrăcate, ci de la piţipoancele de 18 ani sau poate mai puţin. Rochiţ sau fustiţ scurt, pantofi atât de înalţi de le vezi păduchii celor care te înconjoară şi nelipsita floricică din voal prinsă în păr. Ceva de genul ăsta dar la scară un pic mai mare. Cam 1:1. Adică îi cam acoperea capul piţipoancei. La aspectul ăsta nu am fost la înălţimea fetelor de pe acolo. Se mai poartă plimbatul printre oameni în mod inutil. Un fel de du-te- vino permanent cu scopul de a te face remarcat/ă sau ca să îi deranjezi pe alţii. La un moment dat am zis că o trag de păr pe tipa care s-a tot mişcat pe acolo făcând pe interesanta. Si da, aşa a reuşit să-şi facă simţită prezenţa. Dar ce ştiu eu, o frustrată?!

Bun. Iniţial, am fost în club să le vedem muşchii dezbrăcaţi celor care se numesc Tabu Boys, dar ne-am luat o ţeapă de zile mari pentru că deşi m-am străduit să stau până la 4 dimineaţa, eu nu am văzut muşchiuleţ de Tabu. Deci, ţeapă! Dar ca nişte drăguţe şi tolerante ce suntem, ne-am clătit privirile cu nişte tipe…mamă-mamă! Deh, animatoare… E normal să fie faine…

Aşadar, acum ştiu cu ce să mă îmbrac când o să mai merg în club, chiar acum mă duc să-mi iau o rochiţă de balerină, d-aia cu voal şi o floricică să-mi pun în păr că doar a venit primăvara. Pantofii mei nu sunt suficient de înalţi şi o să-mi iau unii cu toc de cel puţin 12 cm şi o să fac ture prin casă doar ca să exersez plimbatul aiurea. Bine, voi mai lucra la atitudine şi cu următoarea ocazie voi face senzaţie. Dacă mă mai duc, bineînţeles!

Scriam cu ceva zile în urmă despre cum mi-am luat eu permisul, cât de mult mi-am dorit să-l iau și ce curaj am avut când pe gheața din ianuarie am dat examenul pentru el. Ei bine,de ceva timp mă gândesc serios că trebuie să încep să conduc, nu de alta, dar în curând va trebui să-mi schimb plasticul ăla cu altul nou. Si cu ce aș putea să încep dacă nu cu o mașină trăsnet?! Ar putea fi una roșie sau poate chiar una galbenă. Ar putea fi una mare sau una mai de domnișoară, așa…

Daaar, cum din salariul meu de educatoare nu-mi permit decât o jucărie cu telecomandă, poate că îmi voi lua un Range Rover maaaaare și roșu și sport și cu telecomandă. Am stat eu și m-am gândit că jucăriile cu telecomandă mi-ar fi de mare folos. Pe lângă că sunt mașini și scopul meu e să încep să conduc, mă mai și împrietenesc cu băieții din grupa mea. Poate chiar facem ceva curse.

Si totuși… aș putea să-mi pun eu pofta în cui, sa nu dau banii pe mașini și alte fițe d-astea și îmi iau un tanc cu infraroșu sau poate chiar două că tot văd că-s la superofertă și mă duc cu el la Parlament și îi strivesc pe toți ăia de acolo. Mie îmi place ideea. Ba chiar prea mult că mi-e să nu o pun în practică.

Ok, să revin la ziua cu pricina. Nu știam ce caut acolo, ce dracu’ fac că oricum de luat nu iau, deși instructorul m-a asigurat că totul e ok și că nu trebuie să-mi fac griji. În fine, la 18-19 ani ce aș putea să știu eu despre o mașină?! NIMIC!

Ne repartizează un nene polițist ca pe oi la 3-4 alți neni polițiști. Dosarul meu era la unu’ despre care nu auzisem mai nimic, era prima oară când îi auzeam numele. Sușoteli, murmur pe acolo și aflu de la alții cine e cel care va fi cu mine pe parcursul examenului. Era un tinerel, frumușel, simpăticuț. Eh, din momentul ăla s-a dus dracu tot. Nu mai știam ce trebuie să fac prima oară când urc în mașină. Normal era să salut, dar eu uitasem să fac și asta

Îmi vine rândul la volanul dăcioaiei, că pe vremea aia nu erau prea multe mașini “de școală” altfel decât nemuritoarea Dacia 1310. Tin minte și acum ce febră musculară am avut după fiecare ședință de condus… Așa… Pornesc și plec și fac totul bine, nu mai știu cum am reușît să plec de pe loc într-o rampă pe care majoritatea candidaților o picau. JUR că nu mai știu ce am făcut de nu mi s-a oprit motorul. Stiu doar că atunci când am ajuns înapoi tipul mi-a zis că-s admisă De atunci de fac 8 ani și eu după insistențe și plânsete pe la ai mei ca să fac școala de șoferi și să-mi iau permisul am ajuns să conduc în tot timpul ăsta maxim 300 km.  Dar na, am permis pe care în 2 ani va trebui să-l schimb și e nou-nouț. Curat ca lacrima, fără pic de pată. Deh, e nefolosit!

A fost un an bun 2009, chiar foarte bun pentru că am primit lucruri pe care mi le doream, lucruri care nu speram să mi se întâmple sau să le am vreodată în viața asta. Deși am scris mai puțin pe blog în anul ce a trecut, am început să folosesc exesiv de mult twitter-ul, ba chiar mi-am făcut cont pe facebook și am învățat să-l folosesc jucându-mă pe Farmville. Pot să jur cu mâna pe procesorul lui Bombonel că niciodată nu m-am jucat un joc online, dar nu știu cum a reușit să mă atragă atât de mult farmville. Așa ca vine vrea, poate să-mi fie vecin că altfel nu mă pot îmbogăți

Cred că 2009 a fost primul an în care m-am încumetat să merg pe plajă la -10 grade și a fost foooarte fain pentru că am făcut și poze cu Nicușor care la vremea aia era nou, mânca-l-ar mama de isteț.

În anul de criză 2009 “am scris” despre cum să scapi de datorii și mi-am adus tot mai mulți vizitatori. Zilnic, am avut cel puțin 5-10 căutări, asta în vremurile bune, când intra lumea la mine să mai citească ce scriu . Acum e neinteresant și nu mă mai citește nimeni. Doar eu din când în când. Tot atunci am lăsat rușinea la o parte și am scris cât de nebună sunt și nu în sensul bun, adică ce fixuri am eu.

De mărțișor am primit pinguinul cu care mă mândresc de câte ori am ocazia. La momentul ăla, Ionuț zicea că ăsta va fi cadoul meu până muuuult după ziua mea. Clar, nici el nu a crezut pentru că nu s-a oprit la pinguin.

În 2009, de Paști, a fost primul an în care am gătit singură, fără supravegherea mamei. Bine, drobul nu l-am făcut eu, l-am cumpărat, dar ouăle roșii… singură-singurică le-am făcut. Ba nu, cu Carmen le-am vopsit

1 Mai în Delta Dunării a fost foarte fain deși a cam plouat și am cam înghețat. Wow, am încercat să fac un liveblogging. Ce o fi fost în capul meu? Mi s-a confirmat că am concurență și m-a cam pus pe gânduri treaba asta.

In luna iunie a fost la lansarea cărții lui Mihai Găinușă și mi-am cumpărat cartea care e chiar faină și normal, am făcut poze. A vrut Mâț să mă omoare dar nu știu de ce. Oare simțea ce avea să i se întâmple 6 luni mai târziu ? Si am fost la primul concert al lui Duffy în Constanța, Mamaia mai exact. A fost wow! Mai vreau.

Iulie a fost de departe cea mai grea și cea mai faină lună din 2009. Grea pentru că am avut de dat un examen și de rezultatul său depindea viitorul meu și frumoasă pentru că l-am primit pe Bombonel pentru că sunt fată isteață și am luat 9,55 la examenul despre care spuneam, blogul împlinea 2 ani de existență sub cruda mea stăpânire, am fost pentru prima dată în viața mea la Liberty Parade și am devenit fan Michael Jackson.

L-am cunoscut pe ăla micu‘, așa cum îi spunem noi, când am fost să vedem stelele căzătoare, unde evident, eu am văzut cele mai multe. Ooof, în sfârșit am recunoscut că sunt pițipoancă Dar, ce ar face o piți cu un aragaz nou?! În fine, a găsit ea ce să facă. S-a apucat de gătit și nu se mai oprește.

Luna septembrie e tare de tot. Am primit numai felicitări pentru că m-am titularizat în urma lui 9,55 de la examenul din vară. Ce fain a fost! Am câștigat concursul USBmania și am organizat primul concurs pe blog și ultimul cred pentru că e al naibii de greu să alegi câștigătorul. Am început să gătesc din ce în ce mai mult și mai diversificat. Am pus miere în prăjituri și au avut un succes teribil. Si la final de lună am povestit despre un șef. Vaaaai de cei care îl au! Noroc pe mine că am scăpat de el, ea, mă rog.

Uitându-mă peste ce am scris în octombrie, observ că am stat prost la capitolul chef și că a fost o lună destul de săracă în posturi. Deci nimic notabil. Doar dragoste, muuultă dragoste

Vine și ziua mea în noiembrie, fac 27 de ani și mă simt babă, dar o babă care miroase a Light Blue și care are imprimantă Canon :->  . Oooof, e luna cu cele mai puține posturi. Dar știi cum e, esențele tari se țin în sticluțe mici. Mici, ale dracu, dar crizele de colecist sunt nasoale și nu te lasă să dormi, dar tu ca să fii tare, le ameninți cu operația de care îți este foooooarte frică. Poate doar de gripă porcină nu mi-e frică pentru că e o abureală crasă…

Si uite că vine decembrie și eu gătesc tot mai mult și mai bun. Pui chinezesc cu miere gătit acasă la mama unde în sfârșit ajung după un an de zile. Frate, zici că stau în Andorra State de ajung așa rar. Baclavale pentru noaptea da anul nou, plăcintă cu mere, ananas umplut (n-am poze, dar a fost bun), cornuri la fel de bune pentru satisfăcut bărbați veșnic nemulțumiți (garantez că merge), salată de beouf bună-bună de tot și alte măruntișuri d-astea bune. Bă, gătesc pentru că-mi place și pentru că am pe cine să testez. Am zis! Si ca să-mi fie munca mai ușoră, am fost dotată și cu robokitchen.

Acum că tot ce am scris e istorie pentru mine, vă urez să aveți un 2010 frumos, să fiți sănătoși  și să treacă naibii criza asta odată!

Evident, era un post în care eu trebuie să mă laud că am mai primit ceva cică de Moș Crăciun. Așa deci… Să vă spun…

Am primit cu câteva zile în urmă un roboțel de bucătărie tare simpatic Philips și pe care l-am folosit prima dată ca să-mi fac mere rase cu biscuiți. Yummmy, ce bun a fost

De acum nu-mi voi face degetele franjuri când voi răzui dau voi mărunți ceva prin bucătărie. Gata, m-am lăudat!

Am gătit, am mâncat, am colindat, am mâncat, am stat în pat, am mâncat, am stat la discuții cu părinții și cu rudele, am mâncat, am dat telefoane și am mâncat din nou. Cam asta se întâmplă de când am venit acasă.

Crăciun fericit și vouă!

Cu mucozitățile când într-o nară când în cealaltă și cu ochii ieșit din orbită ca la melc, am purces la Carrefour pentru a-mi alimenta frigiderul cu cele necesare week-end-ului care urmează. Acolo m-am hotărât să cumpăr cele trebuincioase unei salate de boeuf. Evident, m-am înarmat cu juma de kil boeuf (bou pentru neștiutori) și niște pulpe de pui că așa văzusem eu într-o rețetă. Pe lângă astea, am mai luat și alte mărunțișuri care mi-au ușurat cardul de jumătate din banii pe care îi deținea.

Ajunsă acasă m-am apucat de treabă. Am fiert la vaca aia de mi-au ieșit ochii din cap și mai mult decât erau deja pe dinafară, am fiert și pulpele de pui și legumele, am făcut maioneza care a ieșit “wow”, am scos legumele și carnea din oala roșie și le-am înmânat soră-mii să le toace mărunt, așa cum numai ea știe să o facă . Apoi am amestecat toate treburile cu condimentele pe care le am pe acolo, care fie vorba între noi, sunt condimente furate și uite așa am făcut eu o salată de boeuf, “de bou” pentru necunoscători, foarte bună, mai bună ca la mama acasă. Nu vă arăt poză cu salata mea pentru că nu nu am ornat-o de lene și tot în castron e. Dar trebuie să mă credeți că e bună. Mâine vă confirmă și Ionuț.

Am ajuns și la 1 decembrie. Mai e o lună până vine 2010 și realizez că anul ăsta nu am avut timp să scriu pe blog. Nu am avut nici chef și doar ca să pun filmulețe de pe youtube (deși am pus câteva ) am zis că nu e cazul.

Așadar urmează o lună faină care începe cu o zi liberă și cu certitudinea că voi lua un salariu cu 15,5% mai mic decât în alte luni ale anului. De mine o luăm de la capăt cu repetiții pentru serbarea de Crăciun, cu colinde noi pe care în 3 săptămâni trebuie să le învățăm, cu expresii în limba engleză, expresii specifice perioadei sărbătorilor, o să-l aștept pe Moș Nicolae cu ghetele curate că doar nu degeaba am fost cuminite un an întreg, o să-l aștept și pe Moș Crăciun pentru că și pentru asta am fost cuminte.  Deci Moșilor, ați auzit, da? Am fost cuminte! Poate vă faceți că plouă!

Ah, da! Am început deja să ascult colinde. Nu pentru că mi-ar plăcea ci pentru că o cere meseria. Am spus că trebuie să învăț cu copiii colinde noi că de cele vechi ne-am cam săturat. Așa… și i-am schimbat wallpaperul lui Bombonel, iar mâine o să-l schimb și la grădi. Pe Cenușăreasa o trimitem la SPA să se pregătească pentru sărbători și aducem un peisaj sau vedem noi ce pe desktop.

Ce, nu are logică ce am scris? Nu-i nimic… nici în capul meu nu e prea multă ordine

Hai să spun că am mai pus o floare în buchetul vieții

Așa… Revenind la subiect. Ieri am primit cadouri. Destule, frumoase și fooooooarte folositoare. Cred că e primul an în care absolut toate cadourile îmi sunt de mare folos și chiar îmi lipseau Si hai să le înșir pe rând.

Cadourile au început de fapt să vină încă de vineri. Bluzițe (na, ca între fete), bani, flori în ghiveci pe care, Dooooooamne ajută să nu le omor pentru că sunt expertă în asta. Mai spre seară a venit iubi meu cu imprimanta cu care de mult mă amenință, un Canon ip3600. Aaaa, bucurie, fericire, nebunie până când am încercat să printez ceva. Ghici ce?! Imprimanta nu trăgea foile din cassette. Una și atât. Murea după doar o pagină. Vaaaai, mergem cu ea la e-tc, că doar de acolo a luat-o! Nervi, înjurături printre dinți, dinții lui Ionuț, nu ai mei, că eu nu înjur Eu eram fericită că aveam imprimantă chiar și nefuncțională Ce mai conta încă una pe lângă hp-ul meu vechi! Important e că am imprimantă nouă, neagră și foarte frumoasă.

Vine 12 noaptea, vine încă un cadou, normal, doar trebuia să mi se cânte “la mulți ani”! Acum a venit și cadoul ăla mirositor după care eu leșin numai când îl simt. Parcă-s nebună! Băi, îmi place D&G!!!! Light Blue! Eeeeeeu! Dă cu Grebla! Wooooowww! Parfumul meu preferat e în mâinile mele. Cât am tânjit eu după el… Numai suflețelul meu de cadru didactic cu buzunarul în curând ușurat de 15,5% din salariu. Numai eu! Eh, trebuia să vină ziua mea ca să-l primesc

Așaaa… cum ziceam de imprimanta care nu trăgea foile. Am una care papă prea multe și una care nu papă deloc Tare nu! Eh, mă rog, aveam. Pentru că în seara asta când am zis că-mi îndeplinesc și eu unele sarcini de serviciu, adică să printez niște hârțogăraie, la imprimanta nouă. Eh, ghici ce?! Canon-ul meu funcționează. Trage foile, le scoate printate, e bun ce să mai…

Mulțumesc pentru cadouri, mulțumesc pentru mesaje, mulțumesc pentru telefoanele urătoare pe care le-am primit.

Frate, mă doare de mor. Un răhățel de fiere, colecist cică îi spune, te omoară. N-am putere să mă mișc, parcă-s leșinată. Si la 8 diminieața tre să fiu trează pentru că până la ora 2, adică 14, trebuie sa stau la un curs. Am înghițit pastile și tot degeaba.

Mai e și un câine care latră în draci pe afară. Nu-l doare gura deloc? Nu s-a oprit deloc timp de 2 ore.