Ca o femeie modernă ce mă simt, aseară am stabilit să ies cu fetele în club ca să simţim şi noi ziua de 8 martie, de luni. Până să mă hotărâsc dacă ies sau nu, a durat ceva timp. A trecut un an de când nu am fost într-un club şi asta doar pentru că nu suport zgomotul puternic şi mirosul pe care îl am în haine după ce ies de acolo.
Dar, o dată pe an merge… Câte chestii am putut să învăţ în doar câteva ore… Nici nu îţi poţi imagina.
Am reuşit să mă pun la punct cu ţinuta de club şi asta nu de la tipele de vârsta mea, care erau decent îmbrăcate, ci de la piţipoancele de 18 ani sau poate mai puţin. Rochiţ sau fustiţ scurt, pantofi atât de înalţi de le vezi păduchii celor care te înconjoară şi nelipsita floricică din voal prinsă în păr. Ceva de genul ăsta dar la scară un pic mai mare. Cam 1:1. Adică îi cam acoperea capul piţipoancei. La aspectul ăsta nu am fost la înălţimea fetelor de pe acolo. Se mai poartă plimbatul printre oameni în mod inutil. Un fel de du-te- vino permanent cu scopul de a te face remarcat/ă sau ca să îi deranjezi pe alţii. La un moment dat am zis că o trag de păr pe tipa care s-a tot mişcat pe acolo făcând pe interesanta. Si da, aşa a reuşit să-şi facă simţită prezenţa. Dar ce ştiu eu, o frustrată?! 
Bun. Iniţial, am fost în club să le vedem muşchii dezbrăcaţi celor care se numesc Tabu Boys, dar ne-am luat o ţeapă de zile mari pentru că deşi m-am străduit să stau până la 4 dimineaţa, eu nu am văzut muşchiuleţ de Tabu. Deci, ţeapă! 
Dar ca nişte drăguţe şi tolerante ce suntem, ne-am clătit privirile cu nişte tipe…mamă-mamă! Deh, animatoare… E normal să fie faine…
Aşadar, acum ştiu cu ce să mă îmbrac când o să mai merg în club, chiar acum mă duc să-mi iau o rochiţă de balerină, d-aia cu voal şi o floricică să-mi pun în păr că doar a venit primăvara. Pantofii mei nu sunt suficient de înalţi şi o să-mi iau unii cu toc de cel puţin 12 cm şi o să fac ture prin casă doar ca să exersez plimbatul aiurea. Bine, voi mai lucra la atitudine şi cu următoarea ocazie voi face senzaţie. 
Dacă mă mai duc, bineînţeles!
Cu 8 ani în urmă tremuram toată de frig și de emoții în parcarea de unde plecau mașinile cu candidații la examenul pentru obținerea permisului de conducere. Tata cu mine, mă încuraja, deh, el șofer de meserie și toată viața și-a petrecut-o în mașină, eu murată toată după ce de 2 ori am picat. Prima dată la examenul scris, am picat la limită 
, iar a doua oară un polițist rău m-a asigurat de când am intrat în mașină că nu voi lua permisul pentru că e prima dată când dau examenul practic.
Si am fost la 
Dar, ce ar face o piți cu 
În fine, a găsit ea ce să facă. S-a apucat de gătit și nu se mai oprește.
