Archive for the Category »My life «

Model cu defect

Sunt în căutarea unor hăinuţe pentru ocazii speciale. E sezonul nunţilor şi eu nu mi-am făcut stocul de rochii, fuste şi alte d-astea. Tocmai din această cauză, de câteva zile tot cotrobăiesc prin site-urile de profil. Azi intru pe site-ul H&M şi dau de o fustă tare frumuşică. Când să văd cum arată pe model, îmi pică ochii în gură. Mie n-o să-mi stea aşa bine pentru că eu am genunchii la locul lor.

Mă mai gândesc dacă rămân sau nu la ea. De frumoasă e frumoasă tare, dar pentru fete care nu au genunchii ataşaţi picioarelor.

Locuinţele ieftine pentru tineri

Cu aproximativ un an şi trei luni în urmă (februarie 2011) am primit plicul salvator de la Primaria Constanţa. Cel care mă anunţa că mi-a venit rândul la o casă. Cea pentru care depusesem dosar cu vreo 4 ani în urmă (2008), înscriere în programul Locuinţe ieftine pentru tineri. Evident că mi-am spus că nu voi irosi şansa primită şi că voi profita de ea.

Aşa că m-am văzut cu plicul. Nu mă aşteptam să îl primesc aşa repede având în vedere că lucrările au depăşit de mult termenul iniţial.

Am fost să vorbim cu constructorul despre preţuri şi dotările iniţiale ale garsonierei, că pentru asta optasem şi să vedem ce preţuri practică. Aşa am aflat că obligatoriu e nevoie de un avans, 20% din valoarea  imobilului iar restul de bani vor veni prin credit, cea mai sigură sursă. Am achitat avansul în câteva zile de la întâlnirea cu constructorul, SC Shapir Structures SRL, şi am aşteptat. Aşteptarea a durat fix un an de zile. Timp în care s-a ridicat blocul şi s-au făcut finisajele (finisaje= pereţi albi, obiecte sanitare, uşi).

In tot acest timp am auzit vrute şi nevrute despre blocurile din Baba Novac. Ba că-s făcute din carton, ba că-s prea scumpe pentru ce dotări au, ba că o să cadă cu prima ocazie… Multe, multe chestii. Dacă le-aş fi luat în seamă, nu aş fi ajuns în ziua de azi.

Eh, după anul ăsta de aşteptare am fost anunţaţi că trebuie să achităm şi restul de bani. Soc şi groază! De unde scoatem banii?!?! Iniţial ne-am gândit la un credit pe termen cât mai scurt. Asta era condiţia. Ne permiteam să–l cerem, veniturile erau ok, deci nu erau probleme. Eh, planul de acasă nu s-a potrivit cu ce am găsit pe teren şi n-am luat creditul pe care ni-l doream atât de mult. Fiind vorba de o sumă relativ mică, mai puţin de jumătatea valorii întregii garsoniere, planul era făcut. Nu a mers, băncile au reguli despre care operatorii de la ghişeu nu ştiu. Dezămăgire totală!

Am fost convinşi să încercăm luarea creditului prin Programul Prima Casă. Singurii care ne-au mulţumit au fost AlphaBank. S-au mişcat exemplar. Intr-o lună aveam creditul aprobat. Evident că a picat condiţia pe care o puneam noi, şi anume perioada scurtă. Ne-am ales cu cu un credit Prima Casă pe 13 ani cu o rată de aproximativ 400 lei/lună.

Astăzi am fost să semnez contractul de vânzare-cumpărare. O plăcere, ce să zic! Doamna notar, o drăguţă!

Urmează amenajarea locuinţei. Habar nu am încă ce va fi acolo, mai aşteptăm până după Paşti, poate ne luminează Doamne-Doamne. :D

Sfârşit de 2011

Pffff, anul ăsta a fost unul dintre cei mai buni ani de până acum.

  • am călătorit suficient. Am ajuns la Milano, Veneţia, Treviso, locuri în care nu credeam că voi ajunge. Am ajuns în Bucovina (despre care am promis că scriu, dar nu m-am ţinut de cuvânt. SHAME ON ME!!!) şi a fost minunat, am vizitat mănăstiri şi am văzut peisaje superbe.
  • am cunoscut oameni noi
  • blogul a împlinit 4 ani iar eu am continuat să-l dezamăgesc scriind din ce în ce mai puţin. (SHAME ON ME!!! AGAIN!)
  • am făcut primul cadou special, un tort în formă de tastatură.
  • am primit tot ce mi-am dorit pentru că am fost taaaare cuminte
  • am zis un DA maaare cât mine
  • am descoperit kangoo jumps, un sport care îmi place mult
  • în noiembrie s-a împlinit un an de când locuim împreună şi nu încă nu ne-am scos ochii, ceea ce e foarte bine, cred eu. :D

Acum vine 2012, an care se anunţă senzaţional pentru că odată cu el vine şi sfârşitul lumii. :)) Mai are rost sa vă urez un an nou mai bun, mai frumos, mai plin de bucurii dacă tot e ultimul? :D

Mi s-a sechestrat Mac-ul

De vreo doua saptamani nu pot sa pun mana pe Bombonel al meu. De ce? Pentru ca dragutul meu are multa treaba si depinde de inventia raposatului Steve Jobs.

Mi-a pus Ipadul in brate si mi-a spus: “Descurca-te si sa nu te aud ca bazai dupa Mac!” Din acel moment am tacut si mi-am zis ca n-o fi dracul asa de negru. La inceput a fost greu cu un Ipad care nu prea le are cu multitasking, dar acum nu mai am nimic impotriva lui. M-am obisnuit asa de bine ca ma descurc chiar bine. Sunt tare mandra de mine ca la varsta mea, am reusit sa ma adaptez situatiei din mers. Acum pot sa bifez in CV ca ma descurc in orice situatie.

In tot timpul asta am gasit aplicatii care-mi sunt de folos si care nu, aplicatii care vor fi sterse cand vor fi descoperite, tocmai datorita inutilitatii lor. :D

Am facut cu Ipadul cam tot ce faceam cu Bombonel, cu exceptia unui singur lucru. Saptamana aceasta a trebuit sa editez un filmulet. Cu bunavointa lui Ionut, am reusit sa il fac. Asa mi s-a mai dus din dorul pentru laptopul meu. Timp de vreo 2 ore, am butonat la el.

Dar va veni momentul sa-mi iau Bombonelul in brate din nou. Nu mai e mult. Desi nici nu chestiuta asta mica nu mi-e rusine.

Category: My life  One Comment