It's my world » Fac și poze din când în când

Sfârşit de 2011

Despina — Sat, 31 Dec 2011 07:16:41 +0000

Pffff, anul ăsta a fost unul dintre cei mai buni ani de până acum.

am călătorit suficient. Am ajuns la Milano, Veneţia, Treviso, locuri în care nu credeam că voi ajunge. Am ajuns în Bucovina (despre care am promis că scriu, dar nu m-am ţinut de cuvânt. SHAME ON ME!!!) şi a fost minunat, am vizitat mănăstiri şi am văzut peisaje superbe.
am cunoscut oameni noi
blogul a împlinit 4 ani iar eu am continuat să-l dezamăgesc scriind din ce în ce mai puţin. (SHAME ON ME!!! AGAIN!)
am făcut primul cadou special, un tort în formă de tastatură.
am primit tot ce mi-am dorit pentru că am fost taaaare cuminte
am zis un DA maaare cât mine
am descoperit kangoo jumps, un sport care îmi place mult
în noiembrie s-a împlinit un an de când locuim împreună şi nu încă nu ne-am scos ochii, ceea ce e foarte bine, cred eu.

Acum vine 2012, an care se anunţă senzaţional pentru că odată cu el vine şi sfârşitul lumii. Mai are rost sa vă urez un an nou mai bun, mai frumos, mai plin de bucurii dacă tot e ultimul?

Ziua a VI-a: Supermarket vs. Piaţă

Despina — Mon, 02 May 2011 20:22:56 +0000

În dimineaţa zilei de sâmbătă, a şasea zi a vacanţei noastre în Italia, am zis că na, e ajun de Paşti şi să facem şi noi ceva cumpărături. Nu, nu cumpărături pentru Paşti că oricum nu aveam ce face cu ~~ouă de miel~~ ouă şi miel . Mai aveam de stat 2 zile în Italia iar câteva ore le-am fi petrecut pe drum.

Am ales să mergem la piaţa din Treviso care se deschide de două ori pe săptămână. Chestia asta cu piaţa deschisă în anumite zile ale săptămânii am văzut-o şi în Grecia. Doar că acolo era mai gălăgioasă atmosfera.

M-au fascinat comercianţii cu flori. Flori naturale în buchete maaaari şi foarte ieftine. Foarte frumoase toate. Aş fi vrut să iau, dar nu mi-ar fi folosit la nimic. Erau atât de frumoase că-mi venea să mă bag cu capul în ele şi să stau acolo să le miros.

Am observat diferenţa de preţuri între supermarketurile pe care le-am vizitat în cursul săptămânii pentru a ne aproviziona şi piaţă. Cine credeţi că a câştigat în ce priveşte preţul cel mai bun? Deşi italienii sunt latini ca şi noi şi te aştepţi să te fure cum se întâmplă prin pieţele noastre nu au tendinţa să pună mai puţin în cantitatea produsului pe care îl cumperi şi primeşti bon pentru orice răhăţel iei.

Mda, iar compar cu ce se întâmplă pe la noi şi nu e bine.

Dezamăgirea mare a fost că nu am găsit condimente. Am căutat destul şi nu ni s-a întâmplat ca în Viena unde erau o mulţime de condimente de toate naţiile. Dar, mai târziu am aflat că nordul Italiei nu este cel mai bun loc pentru a găsi condimente. Dar uite aşa trebuie să alegem data viitoare o destinaţie care să ne refacă stocul. În schimb ne-am ales cu o minunăţie de smoc de oregano de o să avem să dăm şi nepoţilor

După amiaza celei de-a şasea zile ne-a găsit în trenul spre Milano. Să mai spun ce impresie am avuat şi de data asta? Nu! Mai bine nu că iar mă apucă plânsul. Aproape 3 ore şi am ajuns la destinaţie. Stazione Centrale Milano.

Seara din ajunul Paştelui am petrecut-o pe acoperişul Domului din Milano. Dacă în prima zi era prea aglomerat să urcăm, acum am profitat de ocazie şi am ajus suuuuuuus, sus de tot. Privelişte minunată.

Am dat o tură pe Via Montenapoleone. Am văzut fiţe maxime, la ele acasă că doar era sâmbătă seară. Fiţe cărora le stătea bine acolo unde erau. Piţiponceală care se potrivea locului.

Pe Dom

Vedere de pe Dom

Filmuleţul e făcut cu Benq DV-S11, camera pe care am avut-o în teste de la Evomag

Zilele IV şi V: Shopping la Veneţia

Despina — Thu, 28 Apr 2011 21:06:17 +0000

Să nu-şi imagineze cineva că m-am dus la piţiponceală. E adevărat, am plecat cu un bagaj şi ne-am întors cu două, dar asta doar pentru că am vrut să luăm suveniruri pentru toată lumea. Aşa că am rezervat zilele astea două pentru căutarea lucrurilor celor mai potrivite pentru fiecare.

Cu ocazia asta am vizitat şi o altă zonă a Veneţiei pe care nu am văzut-o. Partea nordică Cannaregio. Am văzut Biserica Santa Maria di Nazareth, Canalul Cannaregio iar peste canal am văzut pereţii Insulei Morţilor, adică cimitirul Veneţiei.

Evident că am luat măşti veneţiene. Mi-am propus să mă întorc cu câteva acasă. Si am avut de unde alege. Multe şi foarte frumoase. Bineînţeles că mi-am luat şi o grămadă de alte prostii şi prostioare şi nu am plecat de acolo până nu mi-am luat cercei. Niciodată nu sunt suficienţi cei pe care îi am.

În depărtare Insula morţilor

Pizza la vitrină

Mutre din aluat

Ziua a III-a: Treviso

Despina — Wed, 27 Apr 2011 20:08:19 +0000

Pentru că am fost destul de obosiţi după plimbările pe care le-am făcut prin Milano şi prin Veneţia, am hotărât să stăm mai aproape de casă. Si pentru că am descoperit cu o seară înainte că oraşul în care ne petrecem nopţile e unul fantastic, am zis că cel mai bine pentru noi e să ne plimbăm prin centrul istoric pe lumină. Adică într-o cetate medievală ale cărei ziduri încă există şi au fost un reper pentru noi. Cetatea e înconjurată de un râu. Care râu e atât de curat… şi plin de rate şi lebede…

Orăşelul e mic, dar foarte curat iar locuitorii foarte calzi. Am reuşit să mă bronzez de la atâta mers pe jos şi m-am făcut un pic precum racul Acum am avut timp să căscăm gura la orice. Am mâncat straccetti ai funghi. Nişte fâşii de carne de vită fripte cu ciuperci. Chiar mi-a plăcut. Şi aici am băut cafea buuuuuună! De fapt nici nu cred că am băut cafea care să nu fie bună în timpul şederii noastre în Italia. Poate doar cea din avion care a fost un amestec de granule la plic cu apă fierbinte. Bleah!

Am ajuns şi pe Via Calmaggiore, stradă plină cu magazine ale firmelor celebre, dar şi locale, am intrat într-o gelaterie despre care am citit eu înainte să plecăm, Venchi, şi am ţinut musai să mâncăm îngehţată de acolo . A fost buuună! Păcat că fetele care vindeau nu ştiau engleză prea bine şi nu au ştiu ce să ne recomande.

Am văzut biserici şi edificii culturale. Şcoli care funcţionează în clădiri vechi, multe locuri păstrate şi nemodernizate, locuri care astfel îşi menţi aerul medieval.

Râul Sile care înconjoară cetatea

Lebădă pe râul Sile

Gelateria Venchi

Biserica Santa Maria Maggiore

Străduţă a oraşului Treviso

Zidurile cetăţii

Ziua a II-a: Treviso-Veneţia

Despina — Tue, 26 Apr 2011 15:42:00 +0000

Trezirea s-a dat la ora 9, că deh, eram obosiţi după un drum de 3 ore cu trenul în ziua anterioară şi după o ieşire la o pizza. A fost cea mai bună pizza pe care am mâncat-o vreodată. Am vizitat şi un club, cică e nou deschis, parcă de vara trecută. Cel care a lucrat pentru site-ul clubului ştie mai bine care e treaba pe acolo. Eu doar m-am destrăbălat un pic pe acolo că doar eram cu încă vreo 4 persoane :D. Imaginează-ţi ditamai clubul cu 5 oameni în el.

Ok, şi acum despre impactul pe care l-a avut Veneţia asupra noastră. Senzaţiile au început încă din tren. 30 de km parcurşi într-un timp foarte scurt cu tot cu opririle din staţii. 130 km/h nu-s de colo. Şi asta într-un tren regional, echivalentul său în România ar fi trenul personal. Şi ştim cum e cu personalul la noi. Te plictiseşti să mergi. La ei nici nu apuci să te dezmeticeşti şi gata, trebuie să cobori în staţie.

Primul contact cu Veneţia din viaţa mea?! Woooooowwww. Cam aşa m-am exprimat când am ieşit din gara Veneţia Santa Lucia. Vezi o apă maaaare, lată şi plină de bărcuţe şi vaporetto şi muuuuultă lume. Dar multă! Cam cum e la noi în Carrefour când vine vreo sărbătoare gen Paşte, Crăciun . Nu ştiu în ce direcţie să apuc. Mă uit că viţelul la poarta nouă şi mă minunez.

Partea neaglomerată a pieţei Roma din faţa gării Veneţia Santa Lucia

Într-un final plecăm spre undeva. Ni s-a recomadat să nu folosim harta şi doar să ne pierdem pe acolo. Şi aşa am făcut. Am ascuns hărţile şi am luat-o la pas pe străduţele mici ale Veneţiei. Deşi când am plecat în vacanţa asta ne-am gândit că plecăm de la o baltă ca să dăm de alta, am rămas cu gura căscată pentru că ne-am înşelat amarnic. A fost mult mai mult decât m-am aşteptat. Am colindat vreo 6 ore pe multe străzi. Am pozat mult. Am băut cafea şi am mâncat îngheţată. Buono! Am ajuns fără să ne ghidăm după absolut nimic la Ponte dell’ Academia, Ponte Rialto care e plin de suveniruri, iar wow-ul şi mai mare a fost când am ieşit de pe o străduţă strâmtă direct în Piazza San Marco. Basilica San Marco e impresionantă, e imensă. Iar atmosfera din piaţă e una specială. Opere din arii celebre răsunau din instrumentele grupurilor ce cântau la restaurantele din jurul pieţei. Fiind destul de târziu, am plecat înspre casă. Evident că la fel de repede am ajuns, cam 30 de minute . Am plecat spre casă prin centrul vechi al oraşului Treviso. Pe cât de liniştit e pe zi, pe atât de animat e după 6-7 seara. Terase pe trotuare, copii care aleargă, bătrâni care se plimbă, oameni care stau la cafea. Dar despre Treviso vă spun mâine.

Gondolă în Piazza Roma

Una dintre străduţele strâmte ale Veneţiei

Canale Grande de pe podul Rialto

Piazza San Marco

Canale Grande de la gară

Instrumentişti ai unui restaurant din piazza San Marco

Ziua I: Milano

Despina — Mon, 25 Apr 2011 14:09:32 +0000

Ne-am inceput vacanta duminica seara, pe 17, odata cu plecarea spre aeroport. Aeroportul Mihail Kogalniceanu, pentru ca de acolo am plecat spre saptamana ce urmeaza sa o petrecem departe de casa si de calculatorul lui Ntz.

Ryanair ne-a adus pe aeroportul Orio al serio din Bergamo. Romanii din avion au aplaudat la aterizare, dar si pilotii si-au cerut-o pentru ca la final au pus melodia aia cantata de o trompeta, melodie care cere aplauzele

Avand cazare la Milano, a trebuit sa ajungem intr-un fel. Eu tot caut de o luna variante cat mai convenabile de calatorie, de cazare, de petrecere a timpului liber. In avion ni s-a spus ca putem sa cumparam chiar atunci bilete de autobuz spre Milano. Ne-am luat pentru ca sa ne usuram cautarile. Spre surprinderea noastra am gasit foarte repede autobuzul si la fel de repede am ajuns la Stazione Centrale in Milano. Asta a fost reperul dupa care ne-am orientat, gara.

Cautarea hotelului la 1 noaptea a fost o aventura. M-a pus naiba sa-l las pe Ntz-ul meu sa citeasca harta pe care o aveam noi pe iPad Trebuie sa recunosc ca l-am lasat pe el pentru ca mi-a fost un pic teama sa nu raman fara jucaria pretioasa si de mare ajutor. Ne-am rasucit pe stradutele din Milano pret de cateva zeci de minute in loc sa mergem si noi ca oamenii pe o singura strada care ne-ar fi dus exact in fata hotelului. Dar deh, de cate ori venim la Milano ca sa ne ratacim?!

Hotelul Demidoff, caci acolo ne-am cazat, e tare frumos si curat. E un hotel mic si cochet, la o strada de Corso Buenos Aires, una dintre zonele de shopping preferate ale turistilor, unde se gasesc toate brand-urile cunoscute si necunoscute ale modei.

Ne-am cazat si ca niste turisti ce suntem, ca sa nu mai zica prietenul Andy ca suntem babalaci, am plecat la plimbare. La 1 dimineata. Ai auzit ma, am plecat sa ne plimbam si nu am dormit. Ne-am tarat pe Corso si desi era tarziu, gelateriile erau deschise si erau oameni la mese. Ah da, la italieni a venit vara. Umbla astia in tricouri pe strada si fetele au trecut la sandale. Eu tremuram un pic. În prima noastră noapte la Milano am dormit ca niste prunci.

Micul dejun a fost buuuuuun, iar cappuccino de la hotel a fost senzational :P. Plecati la drum cu bagajul, am descoperit Milano pe lumina. E curat, e frumos, e cam ceea ce ti-ai putea dori de la o metropola. Am descoperit si gara centrala tot la lumina zilei. Asa ne-am dat seama cum am reusit sa o luam pe cai gresite spre hotel cu o seara inainte, desi stabilisem traseul de acasa Ne-am lasat bagajelul la gara ca sa putem sa ne destrabalam in voie si am luat-o la picior prin oras, directia Duomo. Eeeee, pe lumina alta viata, nu te pierzi prin via si piazza si piazzeta. Am dat de Teatro de la Scala cu statuia lui Leonardo in fata, o locatie foarte faina plina de turisti de toate natiile. Iar apoi ne-am trezit in fata Domului din Milano facand amandoi un WOOOOW maaaaaaare. L-am pozat din toate pozitiile si unghiurile, am pozat imprejurimile sale, am dat de o expozitie de arta neconventionala dar si de una gen “made in heaven”.
Am tinut cu tot dinadinsul sa facem un tur cu CitySightSeeing bus. Un doubledecker pe care il gasim in toate orasele mari si care te duce prin puntele esentiale ale metropolei. Ne-a prins bine pentru ca ajuns acolo unde nu am fi avut timp sa mergem, avand la dispozitie doar o zi in Milano.
Spre seara am luat trenul spre Venetia, unde am petrecut saptamana de vacanta. Am mers cu o viteza pe care in Romania numai o visam.

Scala din Milano

Stazione Centrale

Castello Sforzesco

Duomo di Milano

Ou zburător

Expoziţie “made in haven”

Expoziţie neconvenţională

Azi vă tratez cu poze

Despina — Fri, 13 Aug 2010 09:30:29 +0000

Am 2 poze frumoase tare, făcute aseară când vânam stele căzătoare pe un câmp din împrejurimile Constanţei. Am văzut câteva, au fost senzaţionale.

Nu vă luaţi după ce scrie pe poze. Nu eu le-am făcut pentru că eram prea ocupată să mă holbez la cer. Ionuţ s-a ocupat de pozat.

35 de grade la umbră

Despina — Wed, 04 Aug 2010 14:22:23 +0000

Nici nu se pune problema să ies din casă pe vremea asta. E îngrozitor. Am ieşit şi rău am făcut. Acum aşa vrea să fiu aici

aici

sau chiar aici

Dar mai bine mă las de visat

1 Mai la mare

Despina — Mon, 03 May 2010 16:04:33 +0000

Anul ăsta am stat acasă de 1 Mai. Spun că am stat acasă pentru că nu ne-am mişcat din Constanţa şi am fost la o plimărică prin minunata staţiune Mamaia, aici la 2 paşi de casă, peste drum aproape. Şi ne-a apucat pe noi plimbatul pe la 3 după-amiază.

Doamne, ce mi-a fost dat să văd ziua-n amiaza mare! Piţipoance la tot pasul. La 3 după-amiaza… Piţipoance frate… Multe…

Şi astea sunt doar unele dintre ele.

Mizerie şi mai multă…

Oameni care se bronzau…Muuuuulţi oameni care se bronzau.

Iarna e vecina noastră

Despina — Fri, 18 Dec 2009 10:05:34 +0000

Abia se circulă, oamenii stau la coadă pentru pachetele lui nea Mazăre că deh, vine Crăciunul și trebuie să aibă ceva de pus pe masă, mașinile abia merg, căpeteniile orașului se scarpină după ureche când văd că ninge, ba uneori își iau zborul în țările calde și noi rămânem în grija Domnului. Poate dacă ne rugăm se dezăpezește orașul, cum spuneau băieții de la Antena 1 dimineață.

Deci iarna s-a mutat în cartier și ne e vecină. Weeee…..

L.E. : “Nu pleca de acasă dacă știi ca zăpada vine la tine!” citat din Boc-Poc. Great job, little Boc!
L.L.E.: ” Nu accept ca în perioada sărbătorilor prefectul și sub-prefectul să fie plecati și cetățenii să stea cu nămeții la ușă!” Moooooaaaa, ce rău e ăsta micu’ :| Bă prefecților, vă mușcă, puneți-i botniță!