It’s my world

Nu degeaba se spune despre noi, femeile, cum că nimeni nu ne înțelege, cum că am fi prea sensibile, cum că ne implicăm prea mult în toate! Cum se face că vrei să te abții de la a exploda în fața cuiva și totuși nu reușești? Ești un butoi de nervi întinși care stau să se rupă și trebuie să acționezi cu calm și să zâmbești. Wtf? Dacă bubui, zice că ești nebună, dacă taci zice că îi ascunzi ceva. A se observa că nu se ia în calcul varianta să vorbești cu calm și să te porți ca și cum nimic nu s-a întâmplat pentru că nu ai cum. Te trădează vocea, privirea, gesturile și mai știu eu ce…

Cred că cea mai bună variantă în astfel de momente e să pleci. Pune-ți gâdurile în ordine, analizează situația, plângi dacă tu crezi că asta te ajută și vezi dacă merită să-ți termini nervii în felul ăsta! Se spune că noaptea e un sfetnic bun. Eu spun că și singurătatea este un sfetnic bun. Alege să stai câteva clipe tu cu tine și vei vedea cât te calmezi. Așa nu vei fi nevoită să urli, să plângi cu lacrimi de crocodil sau să trântești oale și farfurii. Eviți în felul ăsta să spui chestii pe care le poți regreta sau să strici o relație cu cineva.

Am învățat că zicala “never say never” e cât se poate de adevărată. Cel care a zis-o a avut mare dreptate. Am observat asta pe pielea mea. De multe ori am spus că nu voi mai face un lucru niciodată. Eh, l-am făcut. Uneori am regretat, alteori nu.

Am dat dovadă de lașitate oare? Sau nu m-am putut abține? Dacă am zis că nu o voi mai face înseamnă că am făcut un lucru greșit, nu ? Atunci de ce l-am repetat? Fără să-mi dau seamă? Am făcut asta fără să gândesc? Bine ar fi să știm răspunsul la întrebările astea. Dar cine știe… Pe moment spunem că nu vom repeta greșelile și apoi uităm ce promisiuni ne-am făcut.

Asta e firea omului. Face lucruri pe care mai apoi le regretă. Își face promisiuni și nu le respectă. Acționează inconștient și când realizeză ce a făcut se cam dă cu capul de pereți. Astea sunt defectele noastre cu care trebuie să ne acceptăm. O să încerc să-mi impun să nu mai spun chestia asta. Nu-mi face mie bine!

Ce frumos e atunci când ai pe cineva care să-ți asculte problemele, care să te sfătuiască fie că tu iei în considerare ceea ce-ți spune, fie că nu, dar să știi că ai pe cine să te bazezi. Frumos ar fi să întorci acest gest, nu? Să nu te faci că plouă aruncând câteva cuvinte și gata, crezând că ai rezolvat problema. Nu e frumos să spui ” Știi, nu am chef să-ți ascult prostiile!” Cu siguranță aceste cuvinte nu-i fac bine nimănui. Mai ales celui ce ar vrea să-și spună problema. Nu crezi ?

Te înțeleg, nu ai timp! Nu ai starea necesară să faci pe confidentul, dar spune-o într-un mod cât mai drăguț. Nu e nevoie să faci pe istețul exact atunci când nu e cazul. Da știu, nu ai nevoie de prieteni cu probleme de nici un fel, numai tu ai voie să-ți exprimi nemulțumirile, alții nu… Nu fac bine imaginii tale astfel de oameni. Cei ce te înconjoară trebuie să fie mereu cu zâmbetul pe buze, trebuie să-ți fie alături mereu. Poate că au fețe de oameni proști și iarăși nu fac bine imaginii tale! Spune-le dracu că sunt proști, imbecili…Nu-i lăsa să trăiască cu impresia că sunt normali…Fii salvarea lor! Aaaa, da, nu ai timp și nici chef!

Scuze că ți-au fost răpite câteva minute! Nu se va mai întâmpla.

…sau toată lumea azi e ocupată? Nu mai răspunde nimeni la telefon, pe mess e o problemă… unii dorm, alții ocupații, alții pur și simplu sunt off-line. Deci???? Să-mi spună și mie cineva ce se întâmplă azi? Oare m-am trezit eu prea devreme? Ora 7 în week-end e prea devreme ?