Temă nouă de blog este, zăpadă pe afară este, ger nu mai spunem, este mai mult decât trebuie, colinde avem, porc în frigider n-avem, bani n-avem, dar îi câștigăm la colidat și apoi la loto, frig în casă avem, brad n-avem, trebuie să ieșim să-l căutăm prin piață.
Ce mai… Sărbătorile pot veni. Avem și nu avem tot ce trebuie. Să colindăm ca urmași ai lui Hrușcă ce suntem. Adică precum Fuego ce se tot roagă de ceva ani de mamă-sa să-i împodobească bradul. Cam sadică mami lui Fuegușor dacă nici anul ăsta îl lasă pe copil sa sufere.
Singura mea zi liberă de muncă e rezervată curățeniei și gătitului. Asta e ziua de sâmbătă. Azi, adică. Eh, nu a fost așa liberă cum credeam eu pentru că am plecat dis de dimineața să înhaț premiul I pe care fetele mele, copilele de la grădi, l-au câștigat marți la concursul de dans japonez. Iiiiii, ce copii tari am eu!
Așaaaa. Acolo, la gădinița la care s-a desfășurat festivitatea de premiere m-am întâlnit și cu Carmen care venise să înhațe și ea un premiu cu o puștoaică foarte drăguță care a cântat asta fără negativ și un pic răcită. Dar pe bune că ar fi dat clasă multor “cântărețe” de prin țara asta. După ce ne-am terminat noi treaba, ne-am luat diplomele și punguța pentru copii am plecat și noi ca niște fetișcane ce suntem la o cafea, unde în alt parte dacă nu în mall Acolo nebunie, multe fetițe de mult trecute de vârsta grădiniței și de 1,80-1,90 înălțime. Agitație pentru că se desfășura o selecție pentru fotomodele. Am zis și noi să ne băgăm în seamă și să ne uităm ca babele la popă în biserică și văzând atâtea fete frumoase, înalte, aranjate ca pentru revistă, am ajuns la concluzia că noi două în piticimea noastră am putea participa cu “succesuri” și chiar cu coroniță la o selecție de modele pentru categoria “Așa NU!” cu sloganul “Dacă vreți să ajungeți pe copertele revistelor nu faceți ca ele!”
Am plecat zâmbind și uitându-ne frumos la fetele alea care nu de mult au ieșit din grădiniță, mediul în care noi ne desfășurăm activitatea zilnic.
Azi am fost pusă în situația de a-mi feri lucrurile de un om. Un om un pic mai colorat. Nu știu cât era de rrom, dar avea trăsăturile unuia. Un mititel negricios care a venit să monteze patul. Btw, iubitul din dotare , adică din dotarea mea, adică al meu, are pat nou și e bun de cinste. ).
Așa… cum spuneam, când l-am văzut pe domnul acela, instinctiv, mi-am pus protofelul și telefonul mai deoparte, aproape că le-am ascuns. Dar, omul nu venise decât să-și facă treaba, să monteze un pat. Deși am încercat să fiu cât mai discretă, cred că el a văzut mișcarea mea. In momentul acela mai că începuse să-mi pară rău pentru ce făcusem și chiar nu aș fi vrut să știu cam ce sentimente l-au încercat. Probabil m-o fi înjurat de toate rudele în gândul lui.
Acum mă gândesc de ce generalizăm, de ce îi punem pe toți în aceeași oală? De ce nu ne putem abține când vedem un om un pic mai colorat decât restul, de ce suntem rasiști?
Acolo nebunie, multe fetițe de mult trecute de vârsta grădiniței și de 1,80-1,90 înălțime. Agitație pentru că se desfășura o selecție pentru fotomodele. Am zis și noi să ne băgăm în seamă și să ne uităm ca babele la popă în biserică și văzând atâtea fete frumoase, înalte, aranjate ca pentru revistă, am ajuns la concluzia că noi două în piticimea noastră am putea participa cu “succesuri” și chiar cu coroniță la o selecție de modele pentru categoria “Așa NU!” cu sloganul “Dacă vreți să ajungeți pe copertele revistelor nu faceți ca ele!”
