Mergeam în dimineaţa asta cu microbuzul să-mi rezolv nişte treburi prin diverse colţuri ale oraşului. La un moment dat se auzea la radio în maşină melodia care cred eu că ne reprezintă pe toţi şi nu numai în momentele astea de criză. Mai tot timpul ne dorim să avem atât de mulţi bani încât să-i întoarcem cu lopata.
Unul din băieţii din microbuz ţipă la şofer să dea mai tare un pic radioul, clipă în care şoferul a schiţat un gest care ar fi spus:
“Taci mă! Nu ţi se va îndeplini dorinţa!”
Asta era piesa:
Medicii americani au decis să pornească în 1971 un experiment care se baza pe viaţa unui copil. Născut cu lipsa imunităţii, o boală rară atunci, poate şi acum, David Vetter şi-a petrecut întreaga viaţă într-un mediu steril, o bulă de plastic. Toată viaţa pentru el înseamnă 12 ani. Mult, având în vedere că era un copil care îşi dorea ca şi ceilalţi copii să se joace. Cum în toţi aceşti ani nu s-a găsit un donator de măduvă compatibil cu el, s-a făcut un compromis, donatorul fiind sora sa Katherine, incompatibilă de altfel cu David. În urma operaţie au apărut complicaţii care au dus la decesul băieţelului.