Archive for the Category »Existențial «

Reguli de bun simț!

Dacă vrei să fim prieteni buni și să nu avem probleme de genul “vai, m-ai mințit!”, “vai, tu nu-mi ești prieten!” și alte chestii de genul asta, nu trebuie decât să urmezi câțiva pași simpli și de bun simț.

  1. Nu mă minții! Cred că e de bun simț într-o relație de orice tip, cu o persoană, să nu minți. Nu dai dovadă decât de bună creștere și respect față de celălalt.
  2. Dacă nu ai chef de mine, spune-mi! Aș aprecia mai mult dacă-mi spui că nu ai chef de mine, de fața mea, decât să-mi inventezi un motiv și apoi ca fraierul să te dai de gol.
  3. Nu mă stresa cu chestii inutile de dragul de a vorbi pentru că nu faci decât să mă enervezi și data viitoare s-ar putea să te ignor.
  4. Când îți cer părerea înseamnă că mă interesează deci o aștept cu interes…
  5. Respectă-mi intimitatea! Eu nu mă bag în viața ta decât dacă îmi permiți asta… Dacă observ că te deranjează încetez să-mi mai spun părerea. Fă și tu asta, nu e greu!
  6. Dacă te refuz politicos la un moment dat, înseamnă că nu pot veni cu tine, am un motiv bine întemeiat. Te rog, nu mai pune alte întrebări! Dacă e cazul, îți voi spune singură care e motivul.
  7. Nu insista să mă ajuți atunci când nu îți cer ajutorul. Nu faci decât să mă stresezi și să nu găsesc rezolvare problemei mele.

E greu ce ai de făcut? Mie nu mi se pare….

Declarație de dragoste

Întotdeauna copiii vor spune adevărul și sinceritatea lor ne uimește. Vor uimi prin spontaneitate și originalitate. Când un copil te întreabă ceva trebuie să-i răspunzi pentru că altfel va avea nelămuriri…

Uite aici un interviu pe care doi copii îl iau unui om mare. La Radio 21, două fetițe incredibil de dezinvolte pentru vârsta lor 2, respectiv 3 ani, spun un adevăr… Ascultă-le, cu siguranță și tu ai avut un sentiment de genul asta!

via Andra

Egoism sau…

După ce am scris un post despre argumentele pro și contra care se aduc avortului mi s-a întâmplat să aflu o chestie ce m-a pus serios pe gânduri.

Problema se pune astfel: ești căsătorit și ai un copil de 8 ani. Împreună cu soția vă mai doriți un copil. După destule eforturi făcute pentru ca ea să rămână însărcinată medicul vă dă vestea cea bună. Toate bune și frumoase până când ție ți se pune pata și spui că nu-ți mai dorești acel copil. Îi propui soției să avorteze și îi spui că dacă nu o va face divoțezi și o lași singură să-i crească pe cei doi copii.

Ea alege să facă un avort și scapă de acel copil pe care la un moment dat vi l-ați dorit amândoi.

Acum mă gândesc la următoarea chestie… Oare cum va suporta această femeie avortul? Oare soțul îi va fi alături în mometele de după intervenție? Oare va trece ea peste această traumă?

E greu de spus cum va reacționa ea și care va fi comportamentul lui după. Alegerea lui este șocantă și la fel și modul de a obține ceea ce dorește, prin amenințare. Asta e o dovadă de lașitate, nu ? Atâta timp cât copilul acela ar fi venit într-o familie unde există condiții mai mult decât decente și unde ar fi avut parte de toată dragostea părinților dar și a frățiorului, nu înțeleg atitudinea tatălui. Și-a dorit copilul și când a aflat că e pe drum a renunțat…

De ce sunt unii atât de lași și au o atitudine nefirească? Nu judecăm pe nimeni, dar e nefirească o astfel de situație din punctul meu de vedere. Chiar atât de egoist să fii încât să iei o asemenea decizie fără să te gândești nici un moment la cel cu care îți împarți viața?

Vecini harnici rău de tot!

Vin de la serviciu cu un somn în mine de nu-i adevărat…noaptea nu mi-e o prietenă foarte bună…deh, se uită și la fața omului probabil… În fine, am ajuns acasă cu ideea să dorm un pic să mă mai liniștesc și să mai uit din probleme. Dar nici bine nu intru în casă că începe să se audă un picamer (nu știu cum dracu’ se scrie corect). De fapt cred că e picamer pentru că se aude ca unul. Am crezut că se va opri în scurt timp. Ei bine, nu s-a oprit ci din contra a început mai tare să bâzâie. În câteva minute mai aud ceva, semăna cu o bormașină… turbez! În alte câteva minute mai aud un ciocan sau ce mama mă-sii era… Vecinii mei s-au apucat de renovări, de bocănit și ciocănit.

Mă doare capul și mai rău e că nici nu pot să dorm din cauza zgomotului. Se oferă cineva să-mi facă o vizită? :D Mă plictisesc pentru că nici chef de învățat nu am, nici chef de făcut proiecte. Aștept propuneri…