Se vede că susţin happyfish. De ce? Pentru că e chiar happy şi mă happy şi pe mine. 
Aşadar, mai ştii reclama aia cu ” Aaaa, scump doamna, scump! Dincolo era mai ieftin! Da’ halatul…cât e halatul!” Ei bine, mie reclama asta mie de pare genială.
Azi cred că am aflat despre ce vorbea nenea ăla când zicea “dincolo“. Sunt aproape convinsă că despre asta vorbea. 
Da, chiar mă simt high după doar juma’ de bere (heineken). Btw, poate ajung şi eu la barul de gheaţă! 
De vreo 2 ore ascult o piesă în disperare. E foarte tare, îmi place vocea lui Japhet, îmi place soundul…îmi place piesa.
E vorba de I feel high a celor de la Evolution of Sound. Listen it! It’s cool! 
De câteva zile am început Battlestar Galactica. Da, încă un serial pe care vreau să-l duc până la final aşa cum s-a întâmplat cu Nip/Tuck, Lost sau Californication ( la care încă mai aştept sezoanele următoare). Pe lângă câteva personaje care-mi plac la culme, îmi place mult de tot coloana sonoră. E super faină. Înclin să cred că pentru asta urmăresc.
Eu care nu am nici o treabă cu filmele SF, am început BSG din pură curiozitate. E ca şi cu drogul pe care îl încerci din curiozitate şi apoi începe să-ţi placă.
Sunt aproape de sezonul 3 al serialului şi mi se pare tot mai interesant. Şi despre asta vorbeam mai sus, main title-ul Battlestar Galactica. Nu-i aşa că e fain?
S-a întâmplat! Am fost la concertul Metallica ieri! Impresia generală… Foarte tare, frate! Aş merge şi mâine la un eveniment de genul ăsta.
Păi…s-o luăm cu începutul. Am ajuns ieri (miercuri, 23 iulie) în Bucureşti în jurul orei 15.30 şi ne-am întâlnit cu tipa care ne aducea biletele. Pentru că am găsit bilete cu o seară înaintea concertului 
Atunci am aflat că fata are la ea un singur bilet şi că noi trebuie să ne întâlnim cu un tip care vine de la Braşov pentru a lua şi celălalt bilet. Stabilim noi toate detaliile şi într-un final am constatat că am stabilit pe degeaba pentru că nici eu şi nici Ionuţ necunoscând capitala la modul “Move fast! We’re late!” ne-am învârtit aiurea cu metroul! Şi pe măsură ce timpul trecea, amândoi eram cu nervii întişi la maximum. La un moment dat am realizat că ţipam unul la celălalt pentru că am ratat destinaţia. Pentru cunoscători, trebuia să ajungem la Eroilor şi noi am ajuns pe rând la Aviatorilor şi Eroii Revoluţiei 
De apreciat este Anca, dacă-mi aduc bine aminte, aşa se numea fata cu biletul, pentru că a avut încredere în noi şi ne-a dat biletul fără să ne ceară vreun ban pe el, rămânând ca noi să-l plătim în momentul în care îl primeam şi pe al doilea, de la Horia, tipul din Braşov. Mulţumim de încedere! Rar aşa oameni!
În jurul orei 18 eram la intrarea pe stadionul Cotroceni în aşteptarea celui de-al doilea bilet şi în căutarea unor pelerine de ploaie. Noi am ignorat sfaturilor ce ne-au fost date şi nu am luat nimic ce ar fi putut să ne apere de ploaia torenţială din Bucureşti. În fine, am găsit noi ceva să ne acoperim, dar tot pe degeaba pentru că eram uzi până la piele, dar cu speranţa că vom vedea Metallica live.
Pe stadion a fost senzaţional. De ce spun asta? Păi…un stadion plin cu oameni ce cântă în acelaşi timp piese precum Creeping Death, Justice for all, Fade to Black, Master of Puppets, Nothing else matters, Seek and Destroy sau One nu poate decât să te facă să-ţi pară rău că Metallica nu vine mai des în România. A meritat tot, de la ploaia pe care am suportat-o cu stoicism până la oboseala acumulată în cele aproape 48 de ore în care nu am dormit prea mult. Cu siguranţă acum îmi plac şi mai mult ca înainte. Dacă se poate asta.
Avem şi o mostră din concert. “Nothing else matters” filmat de Ionuţ chiar de i-au tremurat mâinile de frig.
