Archive for the Category »Chestii utile «

Despre mașini, bărbați și femei

Este foarte clar că bărbaților le plac mașinile. E o vorbă printre ei, cum că maşina şi femeia nu se împrumută niciodată. Mașinile plac și femeilor și nu e nevoie să fie cine știe ce motoare zburătoare sau mai știu eu ce alte nebunii de genul ăsta. Nu, nu… E suficient să ne putem deplasa cu ea și să nu ne lase în câmp cu cheia de 13 în mână, uitându-ne pe sub capotă.

Scriam cu ceva zile în urmă despre cum mi-am luat eu permisul, cât de mult mi-am dorit să-l iau și ce curaj am avut când pe gheața din ianuarie am dat examenul pentru el. Ei bine,de ceva timp mă gândesc serios că trebuie să încep să conduc, nu de alta, dar în curând va trebui să-mi schimb plasticul ăla cu altul nou. Si cu ce aș putea să încep dacă nu cu o mașină trăsnet?! Ar putea fi una roșie sau poate chiar una galbenă. Ar putea fi una mare sau una mai de domnișoară, așa…

Daaar, cum din salariul meu de educatoare nu-mi permit decât o jucărie cu telecomandă, poate că îmi voi lua un Range Rover maaaaare și roșu și sport și cu telecomandă. Am stat eu și m-am gândit că jucăriile cu telecomandă mi-ar fi de mare folos. Pe lângă că sunt mașini și scopul meu e să încep să conduc, mă mai și împrietenesc cu băieții din grupa mea. Poate chiar facem ceva curse.

Si totuși… aș putea să-mi pun eu pofta în cui, sa nu dau banii pe mașini și alte fițe d-astea și îmi iau un tanc cu infraroșu sau poate chiar două că tot văd că-s la superofertă și mă duc cu el la Parlament și îi strivesc pe toți ăia de acolo. Mie îmi place ideea. Ba chiar prea mult că mi-e să nu o pun în practică.

Pui chinezesc cu miere

Băi frate, eu sunt din ce în ce mai pricepută într-ale gătitului. Mă surprind și eu pe mine Si descopăr că atât de mult îmi plac chinezii că m-am apucat deja de gătit mâncare de-a lor. Și ca să se vadă bine asta și pe fața mea, ghici ce? Am gătit și orez

Așadar, cum spuneam mai devreme pe twitter, am gătit ce mi s-a comandat. Pui chinezesc cu miere și cu garnitură de orez. Rețeta am găsit-o la Teo, de fapt Ionuț a găsit-o. Am mai gătit-o și când am fost acasă, de Crăciun și a ieșit la fel de bun ca și acum.

Poftim de priviți rezultatul isprăvii mele de o oră în bucătărie

Pofta trebuie satisfăcută

Azi am primit ordin să fac cornulețe. Deh, când treci pe lângă o patiserie și nările îți sunt răsfățate cu mirosuri îmbietoare îti cam vine să-ți cumperi. Dar când știi că acasă îți face cineva toate poftele, nu faci decât să dai un telefon și gata, e ca și cum totul e rezolvat.

Așaaaaa… Trece azi Ionuț prin fata unei patiserii și simte miros de cornulețe și bineînțeles, nu ezită să mă sune și să mă roage așa cum numai el știe, să-i fac cornulețe. Eu nu pot să rezist vocii mieroase și zic că fac. Am căutat o rețetă și m-am apucat de treabă. Cu teamă în suflet și în glas m-am apucat să amestec 4 linguri de zahăr cu 25 g de drojdie proaspătă. Ghici e? Habar nu aveam că drojdia pusă în zahăr, în câteva minute se face lichid Apoi am amestecat treaba aia cu 250 ml de lapte călduț în care am topit 25 g de unt și am finalizat tot maglavaițul cu 400-500 g de făină. Cam cât să iasă un aluat destul de tare pe care l-am lăsat aproape o oră să crească. L-am învelt în 4 prosoape și am așteptat până s-a făcut diiiitamai “aluătoiul”. Între timp am pus și o ciorbă pe foc că deh, sunt gospodină.

După ce am terminat cu toate cele de ciorbă m-am pus pe modelat cornulețe nu înainte să împart aluatul crescut în 4 bucăți pe care le-am întins cu făcălețul, eu așa îi spun, oarecum rotund. Mă rog, dacă pot numi forma aia rotund Le-am tăiat în triunghiuri, ca pe pizza și am pus câte un bucățoi de rahat pe fiecare triunghi și apoi am dat forma de cornuleț. Le-am așezat pe tavă în care am pus o foaie de hârtie de copt ca să nu avem surprize prin cuptor și le-am uns cu ou bătut bine. Am pus în cuptor tava și am scos-o după 15-20 de minute.

Așa am făcut eu a doua oară în viața mea cornulețe și au ieșit suuuuuuper bune. Ionuț zice că au gust de “să mai faci”. Voi mai face.

Si uite așa arată cornulețele mele cu rahat. Buuuuune tare!

Erica și Clara

Scriu abia acum despre asta, la un mic bârnci primit, trebuie să recunosc , pentru că timpul liber din ultimele două săptămâni a fost egal cu zero. Am reușit să văd doar primul episod din fiecare serial și atunci în reluare.

Being Erica

-drăguț

-comedioară ușor dramatică. Da, știu, paradox, dar așa e. Întâmplări comice cu protagonistă un pic dramatică.

-bun pentru serile când nu e nimic bun la tv. Serialul nu strălucește, dar e bun pentru o duminică seară liberă.

-ce mi-a plăcut cel mai mult a fost ideea de întoarcere în timp pentru a soluționa altfel problemele de atunci. Asta da, mi-ar plăcea să mi se întâmple și mie.

Clara Sheller

Uffff, aș minți să spun că îmi place, că e ceea ce mi-am dorit dintotdeauna să văd. Si asta pentru că franceza și nu mine nu ne plăcem atât de mult încât să ne suportăm mai mult de 2-3 minute deși a fost un moment în viață când a însemnat mult. Atât de mult încât aveam de gând să-i aflu tainele mai în amănunt. Dar, am făcut un pic compromis și am văzut primul episod. Nu prea am putut să-mi fac o părere, daaaar:

-Clara e frumoasă, frumoasă rău

-JP e francezul ăla frumos, gen Alain Delon

-se vorbește franceza și asta mă cam oftică

-ah, și mai am o problemă cu serialul. E cam dramatic pentru zilele în care trăim. Ne ajung grijile și problemele zilnice pentru ca atunci când mă pun la un film să mai văd altele acolo. Pe bune!