Ieri mi-a gătit paste făcute cu mânuţele lui şi cu maşina de făcut paste. Astăzi a gătit peşte în două feluri. Panne şi la cuptor cu tot felul de nebunii le acolo. Buuuun tare. Mâine se mai gândeşte ce mai face.

După ce eu m-am jucat cu jucărica nouă câteva luni bune, acum a venit rândul lui să o facă. Mie începe să-mi placă să mi se gătească şi cred că o sa devin o leneşă în bucătărie.

Am aflat şi ce trebuie să fac ca să-mi curăţ cuptorul pe care de fiecare dată mă chinui să-l fac cât de cât decent şi frumos mirositor.

Stiu că nu am fost prea coerentă, aşa că mai bine vedeţi voi filmuleţul.

Cum avea nişte surimi cumpărat de duminică, deh, am vrut fructe de mare, mai aveam salată iceberg şi roşii, dar şi nişte sosuri pentru salată, d-alea praf pe care le amesteci cu 3 linguri cu ulei şi 3 linguri cu apă, am pus rapid de-o salată pe care am numit-o cu surimi pt că pluteau rondelele de surimi ca în ocean, deci muuulte am pus.

Am spălat salata, am rupt-o bucăţi, am tăiat roşiile, 2 căţei de usturoi (că tot erau curăţaţi pe acolo), nişte telemea de vaci, o mână de muguri de pin şi o rămurică de busuioc proaspăt tocat. A ieşit o nebunie. Peste toate am pus dressingul cu ardei şi verdeţuri. Bun dom’le. Mă pricep!

Iată salata în castron pentru că nu am avut răbdare să mai pun şi în farfurie. Scuzaţi calitatea proastă a pozei, dar mi-a fost lene să mă ridic să-l iau pe Nicuşor.

Scriam cu ceva zile în urmă despre cum mi-am luat eu permisul, cât de mult mi-am dorit să-l iau și ce curaj am avut când pe gheața din ianuarie am dat examenul pentru el. Ei bine,de ceva timp mă gândesc serios că trebuie să încep să conduc, nu de alta, dar în curând va trebui să-mi schimb plasticul ăla cu altul nou. Si cu ce aș putea să încep dacă nu cu o mașină trăsnet?! Ar putea fi una roșie sau poate chiar una galbenă. Ar putea fi una mare sau una mai de domnișoară, așa…

Daaar, cum din salariul meu de educatoare nu-mi permit decât o jucărie cu telecomandă, poate că îmi voi lua un Range Rover maaaaare și roșu și sport și cu telecomandă. Am stat eu și m-am gândit că jucăriile cu telecomandă mi-ar fi de mare folos. Pe lângă că sunt mașini și scopul meu e să încep să conduc, mă mai și împrietenesc cu băieții din grupa mea. Poate chiar facem ceva curse.

Si totuși… aș putea să-mi pun eu pofta în cui, sa nu dau banii pe mașini și alte fițe d-astea și îmi iau un tanc cu infraroșu sau poate chiar două că tot văd că-s la superofertă și mă duc cu el la Parlament și îi strivesc pe toți ăia de acolo. Mie îmi place ideea. Ba chiar prea mult că mi-e să nu o pun în practică.

Așadar, cum spuneam mai devreme pe twitter, am gătit ce mi s-a comandat. Pui chinezesc cu miere și cu garnitură de orez. Rețeta am găsit-o la Teo, de fapt Ionuț a găsit-o. Am mai gătit-o și când am fost acasă, de Crăciun și a ieșit la fel de bun ca și acum.

Poftim de priviți rezultatul isprăvii mele de o oră în bucătărie

Așaaaaa… Trece azi Ionuț prin fata unei patiserii și simte miros de cornulețe și bineînțeles, nu ezită să mă sune și să mă roage așa cum numai el știe, să-i fac cornulețe. Eu nu pot să rezist vocii mieroase și zic că fac. Am căutat o rețetă și m-am apucat de treabă. Cu teamă în suflet și în glas m-am apucat să amestec 4 linguri de zahăr cu 25 g de drojdie proaspătă. Ghici e? Habar nu aveam că drojdia pusă în zahăr, în câteva minute se face lichid Apoi am amestecat treaba aia cu 250 ml de lapte călduț în care am topit 25 g de unt și am finalizat tot maglavaițul cu 400-500 g de făină. Cam cât să iasă un aluat destul de tare pe care l-am lăsat aproape o oră să crească. L-am învelt în 4 prosoape și am așteptat până s-a făcut diiiitamai “aluătoiul”. Între timp am pus și o ciorbă pe foc că deh, sunt gospodină.

După ce am terminat cu toate cele de ciorbă m-am pus pe modelat cornulețe nu înainte să împart aluatul crescut în 4 bucăți pe care le-am întins cu făcălețul, eu așa îi spun, oarecum rotund. Mă rog, dacă pot numi forma aia rotund Le-am tăiat în triunghiuri, ca pe pizza și am pus câte un bucățoi de rahat pe fiecare triunghi și apoi am dat forma de cornuleț. Le-am așezat pe tavă în care am pus o foaie de hârtie de copt ca să nu avem surprize prin cuptor și le-am uns cu ou bătut bine. Am pus în cuptor tava și am scos-o după 15-20 de minute.

Așa am făcut eu a doua oară în viața mea cornulețe și au ieșit suuuuuuper bune. Ionuț zice că au gust de “să mai faci”. Voi mai face.

Si uite așa arată cornulețele mele cu rahat. Buuuuune tare!

Being Erica

-drăguț

-comedioară ușor dramatică. Da, știu, paradox, dar așa e. Întâmplări comice cu protagonistă un pic dramatică.

-bun pentru serile când nu e nimic bun la tv. Serialul nu strălucește, dar e bun pentru o duminică seară liberă.

-ce mi-a plăcut cel mai mult a fost ideea de întoarcere în timp pentru a soluționa altfel problemele de atunci. Asta da, mi-ar plăcea să mi se întâmple și mie.

Clara Sheller

Uffff, aș minți să spun că îmi place, că e ceea ce mi-am dorit dintotdeauna să văd. Si asta pentru că franceza și nu mine nu ne plăcem atât de mult încât să ne suportăm mai mult de 2-3 minute deși a fost un moment în viață când a însemnat mult. Atât de mult încât aveam de gând să-i aflu tainele mai în amănunt. Dar, am făcut un pic compromis și am văzut primul episod. Nu prea am putut să-mi fac o părere, daaaar:

-Clara e frumoasă, frumoasă rău

-JP e francezul ăla frumos, gen Alain Delon

-se vorbește franceza și asta mă cam oftică

-ah, și mai am o problemă cu serialul. E cam dramatic pentru zilele în care trăim. Ne ajung grijile și problemele zilnice pentru ca atunci când mă pun la un film să mai văd altele acolo. Pe bune!

“Clara Sheller”

Clara Sheller este o tipă de 30 de ani, jurnalist în Paris, la o revistă pentru glossy, “L’Hebdo”. O visătoare care crede că-și poate transforma viața într-una de poveste cu zâne.  Își împarte traiul cu cel mai bun prieten al său, JP. Dar, la fel ca și mai sus, mai multe nu spun pentru că devine plictisitor. Tot ce put spune e că uneori, atât Clara, cât și JP pun ochii pe aceeași persoană. Dacă vrei să o urmărești pe Clara Sheller, nu trebuie decât să ormărești duminică de dumincă la ora 19 sau în reluare, vineri de la ora 23 pe Hallmark.

“Being Erica”

Un alt serial siropos, despre o tânără ajunsă la 32 de ani și care constată că viața nu i-a adus până la vârsta asta tot ce visa ea, visa că va întâlni bărbatul ideal, va avea caiera ideală, doi copii frumoşi şi talentaţi, trăind fericită până la adânci bătrâneţi. Salvarea ei, vine de la un terapeut, dar…. mai departe nu mai spun pentru că pare destul ed interesant și cred că așa tentația să-l urmărești este și mai mare. Se difuzează pe Hallmark în fiecare duminică, la ora 20, şi vinerea în reluare, la ora 22.

Premiul I – ImAlina - ochelarii de la USBmania cu mp3 și cameră video, memorie 8 gb

Premiul II – donTed- o temă unică de wordpress (sau asistenţă/consultanţă în optimizarea/modificarea temei curente) făcută de Ionuț

Premiul III – Acsel – o temă de wordpress  la alegere de pe themeforest.net. (sau orice alte resurse de pe site-ul menţionat)

Mențiune – Brylu- un banner (125×125) pe desspina.com şi pe blog.iamntz.com.

În perioada următoare (azi-mâine) urmează să contactăm câștigătorii. Felicitări!

Hai că mai aveți un pic de timp pentru postări. Succes!