Aşteptăm de vreo 2 luni să ningă şi la Constanţa şi uite că se întâmplă, în sfârşit! Iarna nu ne-a dezamăgit şi se pare că nu a venit singură ci împreună cu alte prietene ale ei: toamna, primăvara şi vara. Altfel nu-mi explic cum de ninge cu fulgere şi tunete. Dar sunt convinsă că există o explicaţie pentru asta.
E normal să avem atâtea fenomene în acelaşi timp?
Vin sărbătorile şi abia aştept să primesc tot ce-mi doresc de la Moşul pentru că am fost tare cuminte anul acesta şi cred că merit absolut tot. Daaaaar, vin sărbătorile şi trebuie să dăruiesc şi eu cadouri. Am cui să ofer, dar nu am idei de nici un fel de cadou. Deşi am urmărit eu cam ce l-ar pasiona în ultima vreme, tot nu sunt hotărâtă. Trebuie să fie ceva original, ceva ieşit din comun, ceva care să-i placă.
Si în căutările mele pe netul ăsta mare, am găsit cadourile perfecte. La prima vedere par a fi pentru copii, dar nu, nu e chiar aşa. Noi femeile ştim că bărbaţii sunt nişte copii mai mari cărora le place joaca cu tot felul de chestii: calculatoare, avioane, maşinute, mai nou piese de LEGO pe care le adun de prin casă 
Aşa că fetelor, dacă sunteţi în cautarea unor cadouri pentru bărbaţi, aveţi de unde alege. Eu garantez că le vor plăcea mult toate treburile de pe acolo şi nu veţi da greş 
Hai să vă povestesc cum facem eu şi colegele mele să treacă timpul mai repede în zilele când nu avem copii prea mulţi pe la grupe. Si de obicei asta se întâmplă în vacanţe. Atunci sunt puţini copii şi multe educatoare care trebuie să-i supravegheze. Of, cât îmi doresc să LUCREZ cu copii puţini şi să nu fac pază, dar asta e altă discuţie.
Bun… Şi zicem că povestesc cum facem noi să ne trecă timpul mai uşor. De multe ori ne jucăm cu ei, glumim, râdem, dansăm, ne distrăm. Dar după atâta joacă ne ia o foaaaaaame… Şi de multe ori se găseşte câte una dintre noi care să aibă la ea ceva de ronţăit. Dacă dorm copiii, ronţăim noi, dacă nu, împărţim cu ei. Ronţăiala noastră se rezumă la covrigi, că atâta ne permitem. Salariile din învăţământ nu îţi permit multe lucruri, dar trăieşti cele mai mari senzaţii şi ai satisfacţii cât să-ţi ajungă pentru toată viaţa. Şi ronţăim, ronţăim, ronţăim şi ne place.
Ca să mulţumim pe toată lumea, adica si tineri, dar mai ales pe cele trecută de prima tinereţe, ne înarmăm cu covrigi de Buzău. Zic ele, cele trecute prin viaţă, că pe vremea lor erau cei mai buni covrigi de pe piaţa. Şi uite aşa, ne-ai făcut şi pe noi astea mai tinere să credem asta. Ele au amintiri cu Covrigii de Buzău. Noi ne facem acum amintiri cu Covrigii de Buzău de la Boromir. Îi împărţim cu toată lumea, că aşa e frumos. Şi cu cei mari, dar mai ales cu cei mici .
Dacă nu ştie cineva despre ce vorbesc, să privească clipul urmărtor
Post scris pentru campania Covrigi de Buzău de la Boromir desfăşurată de Blogal Initiative
Ce faci dacă ai mâna ruptă, pusă în ghips, o ţii la piept mai ceva ca pe un copil mic şi murdăreşti materialul alb? Dacă eşti un tânăr de 20 de ani probabil că-ţi pui prietenii să se iscălească şi să-ţi lase autografe, aşa… ca pentru un om aflat în suferinţă,
Dar ce te faci dacă eşti trecut de 50 de ani şi ţii la imaginea pe care ţi-ai format-o în timp şi te gândeşti la ce va spune lumea când te va vedea cu ghipsul murdar. Păi suni la uşa unui vecin despre care ştii că de curând a renovat câte ceva prin casă şi îl întrebi de sănătate. Apoi îl întrebi dacă nu cumva, din întâmplare, are un pic de var lavabil. Spui şi pentru ce îţi trebuie ca nu cumva să-şi imagineze omul că vrei să dai cu var prin casă şi eşti atât de zgârcit că nu vrei să cumperi lavabilul. Spui că vrei sa cosmetizezi ghipsul. Să-l machezi, ca să zicem aşa…
