Moșule, ai fost răpit?
Că de când n-ai mai venit…
Eu te-am așteptat mereu
Să vii lângă bradul meu.
Sănioara fermecată
Oare a fost de reni furată?
Scrisorică ți-am trimis
Și tu nici nu mi-ai răspuns.
Poate totuși la Ajun
Voi găsi ceva mai bun.
Și să știi tu Moșule
Că n-am horn și nici HP.
După serbarea de aseară, care btw, a fost cea mai tare serbare pe care am făcut-o până acum și evident, cea mai tare din toate câte am văzut că doar eu am pregătit-o, am început să mă bănuiesc de un început de gripă porcină. Azi am bolit de dimineață și până pe la ora 4 după-amiază, am făcut cunoștință cu patul mai bine până când m-a trăsnit să plec la cumpărături.
Cu mucozitățile când într-o nară când în cealaltă și cu ochii ieșit din orbită ca la melc, am purces la Carrefour pentru a-mi alimenta frigiderul cu cele necesare week-end-ului care urmează. Acolo m-am hotărât să cumpăr cele trebuincioase unei salate de boeuf. Evident, m-am înarmat cu juma de kil boeuf (bou pentru neștiutori) și niște pulpe de pui că așa văzusem eu într-o rețetă. Pe lângă astea, am mai luat și alte mărunțișuri care mi-au ușurat cardul de jumătate din banii pe care îi deținea.
Ajunsă acasă m-am apucat de treabă. Am fiert la vaca aia de mi-au ieșit ochii din cap și mai mult decât erau deja pe dinafară, am fiert și pulpele de pui și legumele, am făcut maioneza care a ieșit “wow”, am scos legumele și carnea din oala roșie și le-am înmânat soră-mii să le toace mărunt, așa cum numai ea știe să o facă 
. Apoi am amestecat toate treburile cu condimentele pe care le am pe acolo, care fie vorba între noi, sunt condimente furate 
și uite așa am făcut eu o salată de boeuf, “de bou” pentru necunoscători, foarte bună, mai bună ca la mama acasă. Nu vă arăt poză cu salata mea pentru că nu nu am ornat-o de lene și tot în castron e. Dar trebuie să mă credeți că e bună. Mâine vă confirmă și Ionuț.
Azi am primit ordin să fac cornulețe. Deh, când treci pe lângă o patiserie și nările îți sunt răsfățate cu mirosuri îmbietoare îti cam vine să-ți cumperi. Dar când știi că acasă îți face cineva toate poftele, nu faci decât să dai un telefon și gata, e ca și cum totul e rezolvat.
Așaaaaa… Trece azi Ionuț prin fata unei patiserii și simte miros de cornulețe și bineînțeles, nu ezită să mă sune și să mă roage așa cum numai el știe, să-i fac cornulețe. Eu nu pot să rezist vocii mieroase și zic că fac. Am căutat o rețetă și m-am apucat de treabă. Cu teamă în suflet și în glas 
m-am apucat să amestec 4 linguri de zahăr cu 25 g de drojdie proaspătă. Ghici e? Habar nu aveam că drojdia pusă în zahăr, în câteva minute se face lichid 
Apoi am amestecat treaba aia cu 250 ml de lapte călduț în care am topit 25 g de unt și am finalizat tot maglavaițul cu 400-500 g de făină. Cam cât să iasă un aluat destul de tare pe care l-am lăsat aproape o oră să crească. L-am învelt în 4 prosoape și am așteptat până s-a făcut diiiitamai “aluătoiul”. Între timp am pus și o ciorbă pe foc că deh, sunt gospodină.
După ce am terminat cu toate cele de ciorbă m-am pus pe modelat cornulețe nu înainte să împart aluatul crescut în 4 bucăți pe care le-am întins cu făcălețul, eu așa îi spun, oarecum rotund. Mă rog, dacă pot numi forma aia rotund Le-am tăiat în triunghiuri, ca pe pizza și am pus câte un bucățoi de rahat pe fiecare triunghi și apoi am dat forma de cornuleț. Le-am așezat pe tavă în care am pus o foaie de hârtie de copt ca să nu avem surprize prin cuptor și le-am uns cu ou bătut bine. Am pus în cuptor tava și am scos-o după 15-20 de minute.
Așa am făcut eu a doua oară în viața mea cornulețe și au ieșit suuuuuuper bune. Ionuț zice că au gust de “să mai faci”. 
Voi mai face.
Si uite așa arată cornulețele mele cu rahat. Buuuuune tare! 
Am ajuns și la 1 decembrie. Mai e o lună până vine 2010 și realizez că anul ăsta nu am avut timp să scriu pe blog. Nu am avut nici chef și doar ca să pun filmulețe de pe youtube (deși am pus câteva ) am zis că nu e cazul.
Așadar urmează o lună faină care începe cu o zi liberă și cu certitudinea că voi lua un salariu cu 15,5% mai mic decât în alte luni ale anului. De mine o luăm de la capăt cu repetiții pentru serbarea de Crăciun, cu colinde noi pe care în 3 săptămâni trebuie să le învățăm, cu expresii în limba engleză, expresii specifice perioadei sărbătorilor, o să-l aștept pe Moș Nicolae cu ghetele curate că doar nu degeaba am fost cuminite un an întreg, o să-l aștept și pe Moș Crăciun pentru că și pentru asta am fost cuminte. Deci Moșilor, ați auzit, da? Am fost cuminte! Poate vă faceți că plouă! 
Ah, da! Am început deja să ascult colinde. Nu pentru că mi-ar plăcea ci pentru că o cere meseria. Am spus că trebuie să învăț cu copiii colinde noi că de cele vechi ne-am cam săturat. Așa… și i-am schimbat wallpaperul lui Bombonel, iar mâine o să-l schimb și la grădi. Pe Cenușăreasa o trimitem la SPA să se pregătească pentru sărbători și aducem un peisaj sau vedem noi ce pe desktop.
Ce, nu are logică ce am scris? Nu-i nimic… nici în capul meu nu e prea multă ordine
