Am scris deja că iubesc tot ce e IKEA. Ultima dată când am dat pe acolo, cu o lună în urmă, am luat printre multele chestii şi nişte rame foto. Unele colorate şi unele din lemn natur. Si ca să nu le las aşa simple şi banale am zis că ar fi cazul să le decorez cumva. Qullingul mi-a fost cel mai la îndemână. Zilele trecute m-am apucat de treabă şi în câteva ore au ieşi cele mai frumoase rame pe care le-am văzut vreodată.
Acum mai am nevoie de un lac de lemn la spray. Unde găsesc?
Am spus vreodată că am îmi place Ikea? De fapt nu doar îmi place, ci am o slăbiciune pentru magazinul ăsta? De fapt nu o slăbiciune, ci că îmi tremură picioarele când aud că o să trecem pe acolo în drumul spre sau dinspre munte?
Nu? Eh, ador ce se întâmplă acolo şi tot ce e acolo. Îmi place conceptul IKEA. De câte ori am fost pe acolo am lăsat un salariul de-al meu (ce-i drept, nu e foarte mare, dar e un salariu). Pe ce? Pe orice! Am luat de la lenjerii de pat (pentru care am o adevărată obsesie) până la boluri pentru salată sau noptiere 
Aş cumpăra orice de acolo.
Norocul meu şi al altora că nu locuiesc în Bucureşti. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat, dar de bine sigur nu ieşea 
Nu ştiu cum stă lumea cu mirosurile, dar eu am câteva întipărite bine în minte. Parfumul florii de liliac, al lăcrămioarei, al salcâmului şi am crinului. Nu al crinului imperial, deşi îmi place şi acela destul de mult, ci parfumul crinului alb de curte.
Eh, şi de ce când îi simt mirosul mă năpădesc amintirile? Pentru că în perioada asta a anului e sezonul crinilor albi, iar atunci când eram mică, în şcoala generală, ştiam că la festivitatea de premiere din ultima zi de şcoală îi voi duce învăţătoarei mele crini albi de la ţără. Iar asta se întâmpla an de an. Făceam aprovizionarea de la ţară, avea bunica mea, nu ştiu dacă mai are şi acum, o alee în curte plină de crini pe o parte şi pe alta. Si mie îmi plăcea să mă învârt pe acolo Ador mirosul crinilor albi.
Acum se face că am pe birou o vază cu mulţi crini şi m-au năpădit amintirile. Unii sunt imperiali şi unii de curte. Cine îşi poate imagina mirosul care e prin casă…
În dimineaţa zilei de sâmbătă, a şasea zi a vacanţei noastre în Italia, am zis că na, e ajun de Paşti şi să facem şi noi ceva cumpărături. Nu, nu cumpărături pentru Paşti că oricum nu aveam ce face cu ouă de miel ouă şi miel . Mai aveam de stat 2 zile în Italia iar câteva ore le-am fi petrecut pe drum.
Am ales să mergem la piaţa din Treviso care se deschide de două ori pe săptămână. Chestia asta cu piaţa deschisă în anumite zile ale săptămânii am văzut-o şi în Grecia. Doar că acolo era mai gălăgioasă atmosfera.
M-au fascinat comercianţii cu flori. Flori naturale în buchete maaaari şi foarte ieftine. Foarte frumoase toate. Aş fi vrut să iau, dar nu mi-ar fi folosit la nimic. Erau atât de frumoase că-mi venea să mă bag cu capul în ele şi să stau acolo să le miros. …[mai departe]
